sâmbătă, 31 ianuarie 2009

Reduceri

Mă duc şi io astă seară la mallu din Băneasa că era ultima zi de reduceri şi mai era deschis şi până la 12 noaptea. Mă gândeam să îmi cumpăr şi io o pereche de blugi sau măcar o şapcă. Am ajuns prin ploaie/lapoviţă/ninsoare în faţa complexului pe la ora 22:30. Full. Nema loc de parcare. Ia uite, m-am gândit, se omoară oamenii la reduceri. Intru. Muzică din asta minimală la maximum. Două animatoare/curve dansau pe două cuburi, în chiloţi. Familii întregi (mama, tata, copii de 6-7 ani) se holbau la ele. Se dădea ceva de băut moca (nu ştiu ce că nu am putut să văd până acolo). Era coadă.

Intru în primu magazin. La femei era plin, la bărbaţi era mai soft. La casă erau peste 50 de persoane. Îmi spun că oricum magazinu ăsta e naşpa, înghit în sec şi plec la următoru. Trec pe lângă Zara, raionu de femei. Omor. Se uitau urât una la alta, răscoleau ca porcii în mere, să cumpere tot. Să nu mai lase nimic. Astăzi e ultima zi de reduceri, de mâine totu o să fie scump, n-avem bani, e criză. Acum ori niciodată! Nici nu mai trebuie să menţionez ce era la Mango.

Mă rog, mai intru într-un magazin. Mă uit şi io pe acolo la blugi. Mai erau măsurile pentru obezi. Pentru din aştia aşa slabi ca mine nu mai era nimic. Probez o şapcă. Nu îmi intra pe cap. Ori era ea prea mică, ori am io capu prea mare. Găsesc un tricou fain, îl probez după un perete, mă uit la preţ, ieftin, mă duc spre casă. Ăsta a fost momentul când am realizat că rându de la casă dădea înconjurul întregului magazin. Renunţ resemnat la tricou.

Ies din magazin hotărât să plec fără să mai cumpăr nimic. Grea încercare. Încep să înot prin marea de cumpărători isterici. Mă lovesc de pungi, haine ţinute pe braţ, haite de piţipoance (da, da, astea umblă în haite) şi de bărbaţi care erau plantaţi de femeile lor în mijlocul culoarului. În timpul "plimbării" mele spre ieşire nu am putut să nu observ că alarmele de la aproape toate magazinele urlau în continuu. Se fura într-o veselie. Nimeni nu zicea nimic, toţi angajaţii erau prea ocupaţi la case. Pentru o secundă mi-a trecut prin cap să fur şi io ceva, că şi aşa nu o să îşi dea nimeni seama. Da dupaia mi-am adus aminte că îmi place să cred despre mine că am principii. Unul dintre ele este să nu fur. Resemnat, am renunţat şi la ideea asta.

Am plecat de la mall fără blugi şi fără şapcă. Şi afară mai şi ningea. Încă o seară agreabilă de vineri. I love Bucharest. (pe bune)

"Amor, glorie şi sănătate"

2 comentarii:

  1. pfff...mirajul reducerilor..la sf lui ianuarie se maresc preturile, pe 31 se aplica reduceri iar la sfarsitul lui februarie se aplica reducerile masive, fabuloase, tipice Europei, dar romanul, prin definitie, daca vede o coada la magazin se posteaza si el acolo in caz ca se da ceva mocca...
    Aseara, in Polus Center Cluj Napoca, in zara, aveam o bluza in mana, ma intreaba o tipa "Ce marime e?" ii raspund "S..." si mi-o smulge din mana...consternata fiind in fata faptului, ma duc sa-mi iau alta bluza si constat ca nu mai era marimea S. Am avut un mom ahaaa dar oricum...asta nu justifica disperarea pitipongimii (tipa respectiva era blonda, era incaltata cu cizme rozE si avea pe ea o haina de puf...tot rozA evident...
    deci ioane...nu ne ramane decat sa apreciem ca suntem romani in romania!

    RăspundețiȘtergere
  2. uite de aia evit eu mallurile!
    Dar cateodata chiar nu ai ce face :|

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!