marți, 17 februarie 2009

Operaţie pe cord

E greu să răspunzi la o întrebare venită din afară, întrebare pe care ţi-o pui şi tu zilnic de câţiva ani, în zadar, pentru că nu găseşti răspuns. Dar am să încerc.

Dumnezeu ştie cine sunt. Îi fac cu mâna în fiecare zi de aici de jos şi în zilele înnorate sar, dau din mâini şi din picioare numai să îi amintesc că exist şi că fac. Îmi place să cred despre mine că în aglomeraţia de la Romană, când te uiţi la oameni, privirea ta o să se oprească pe mine, pentru că tu mă consideri altfel, mai bun. Tot ce citeşti tu aici reprezintă un fel de scut pe care îl împing cât mai în faţă. Sunt genul de om care nu a mâncat niciodată ciorbă de burtă, dar care susţine sus şi tare că nu îi place ciorba de burtă. Nu prea îmi place carnea, nu pentru că mă gândesc la biata vacă sau bietul porc tăiat, ci pentru că are zgârciuri care îmi provoacă senzaţii de vomă. Cel mai tare mi-e frică de război.

Mi-aş fi dorit să am voce, să cânt şi să fiu mai tare ca Justin, Michael Jackson şi Mick Jagger la un loc. Nu prea am simţul umorului sau am un simţ al umorului mai ciudat. Sunt pudic. Aş vrea să merg zilnic la sală da îmi este prea lene. Consider că ziua e făcută ca să stai treaz şi noaptea ca să dormi. E ora 02:21 AM şi eu scriu pe blog. Îmi place să mi se sufle în cur aiurea. Sunt ruşions şi timid când nu trebuie. Mă înroşesc repede, de jos în sus, ca în desene animate. Nu îmi place să fiu judecat, dar judec oamenii în fiecare zi. Nu îmi place să mi se dea sfaturi şi mai ales nu îmi place să fiu încadrat în tipologii. Lasă-mă să cred că eu sunt unic.

Cel mai tare anotimp e primăvara pentru că nu e prea cald. Nu îmi place zăpada. Doar în poze sau pe munte. În oraş e mocirlă. Iubesc faptul că sunt student şi că nu am bani. Viaţa mea aici este, până acum, exact cum mi-am dorit. Filosofia mea de viaţă este better safe than sorry. Nu îmi place să risc aiurea. Prefer să merg pe trotuar şi să traversez doar pe verde. Sunt un pieton convins. Uneori mi-ar prinde bine o maşină, da rar. Am un i-pod mic, albastru. Îmi plac proştii. Nu mereu, dar din când în când fac bine la moral. Mi-l ridică. Îmi place dimineaţă.

Noaptea totul e mai interesant şi e mai fain pe întuneric. Sunt dependent de ţigări şi Internet. Nu ştiu ce o să mă fac atunci când o să fiu mare, dar vreau să am bani. Mai mulţi decât am acum. Mult mai mulţi. M-aş muta acum într-un oraş mai mare decât Bucureştiul. Îmi place în România. E ţara tuturor posibilităţilor. De câteva luni trăiesc în incertitudine. Nu îmi place că nu ştiu ce vreau, cum vreau şi unde merg. Te iubesc în felul meu pentru că nu ştiu altfel. Îmi place cum miroase benzina. Am multe complexe.

Vorbesc mult, respect mulţi oameni, nu urăsc pe nimeni, îmi place să stau singur şi am un tricou galben cu o căpşună pe el. Nimeni nu mă înţelege aşa cum nici eu nu înţeleg pe nimeni. Îmi e tare somn şi vreau să dorm. Sunt dezamăgit de mine în fiecare zi, cred că pot mai mult, ştiu că pot mai mult şi asta mă face să alerg spre următoarea zi. Totul se termină la un moment dat. Sunt atât de perfect în imperfecţiunea mea încât mă consider tare interesant. Am un magnet cu o vacă pe frigider. Atât.

2 comentarii:

  1. toate ca toate dar trebuie un tricou nou in colectia ta !
    Cu stima si respect , B.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu poci a credere ca scrii asa... daca nu imi mai scrii, nu voi crede. asa ca scrie... respect!

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!