marți, 17 martie 2009

Grea e viaţa de artist, noaptea vesel, ziua trist

(Soarele a început să arunce, timid, în noi, cu raze uşor uşor călduţe. Câinii bucureşteni au început să se împerecheze pe vastele bulevarde, în parcuri, pe la porţi. Doar astăzi, în plimbarea mea spre cursuri am zărit trei cupluri în timpul ruşinosului act, în plin spaţiu public. Zâmbind, ca un copil de 10 ani, am trecut mai departe.)

Port mereu cu mine, langă chiloţi, o bucată bună de speranţă. Mă agit prea tare când aflu chestii care mă interesează şi deja mă văd făcându-le. Doar ca să mă trezesc că nu o să le fac niciodată. Ca azi de exemplu. Sunt tare dezamăgit şi mi-e aşa frică că nu o să rezolv problema asta în favoarea mea. Uf. Nu mă ajută şi pe mine cineva?

Pun şi io aici ceva frumos, aşa, doar că nu am ce altceva să pun.
Ascultă şi priveşte.

2 comentarii:

Exprima-te!