luni, 30 martie 2009

Hermannstadt



(Ştii cu ce semeni? Nu. Cu un delfin.)




Poţi să foloseşti aceste cuvinte în ce fel vrei tu, ştiu doar că nouă ne este dor de tot ce s-a petrecut acum câteva ore acolo în Piaţa Mică. Şi mai ştiu că timpul, soarele, vântul şi clopotele din turnul ăla unde mie mi-a fost frică să urc, au impregnat pielii noastre un parfum care o să persiste mult timp. Şi mirosul vechi din cameră o să îmi amintească mereu de zâmbet, de tablouri şi de culorile aşternutului.




Se pare că am reuşit. A trecut un sfârşit de săptămână cum vezi în unele filme. Cu multă fericire, într-un oraş fericit, în care locuiesc oameni fericiţi şi care este vizitat de oameni care caută fericirea. Weekendul ăsta m-am întors în Hermannstadt cu voi, ca să vizităm, să mâncăm, să bem şi să dansăm. Am luat la rând fiecare cafenea, restaurant, străduţă, turn, piaţă mare, piaţă mai mică şi fiecare băncuţă veche. Da veche tare tare tare. Şi nu ne-am mai săturat de stat acolo. Totul a trecut aşa de repede, M. a fost aşa de Zen şi acum parcă îmi pare rău că am făcut doar 500 de poze. Trebuia să imortalizăm fiecare mişcare, fiecare cafea, fiecare friptură, fiecare zid, fiecare cărămidă şi fiecare sunet care strivea liniştea de acolo. Trebuia să nu dăm ora înainte şi poate aşa reuşeam să ne agăţăm mai mult timp de masa de la care vedeam tot ce trebuia să vedem. Trebuia să pierdem drumul inapoi şi poate aveam o scuză să rămânem mai mult. Ne-am umplut venele, plămânii şi porii de tot ce S. a numit o altă lume, mai frumoasă şi mai altfel. Mai pentru noi. Mulţumim V. pentru tot, mulţumim că ai fost aşa cum ne-am imaginat şi am sperat că o să fii. Noi am stat aici şi ne-a fost tare bine. Numărăm zilele până când o să ne întoarcem. Wir lieben Hermannstadt.

7 comentarii:

  1. într-adevăr un weekend cu clipe de neuitat...într-un oraş frumos şi liniştit...chiar zen ;)). sper să repetăm cât de curând experienţa asta plăcută :)

    RăspundețiȘtergere
  2. hai sa fim Zen, sa uitam de timp,aglomeratie si lume, sa facem doar lucruri "cremoase", sa iubim caii si calfele....oooo cat narcisim si egocentrism,,,dar nu conteaza...cine nu si-ar dori sa fie o CalFa?!

    RăspundețiȘtergere
  3. cine nu si-ar dori sa fie ca noi..cremosi?..si am fost si vom mai fi pt ca toastul sabinei ne indeamna sa fim, pentru ca prietenia noastra ne cere sa fim..sase cai..frumosi..

    RăspundețiȘtergere
  4. Când va vad duioşi aşea aproape ca-mi vine sa va numesc prietenii mei. In alta ordine de idei, stii ce-i ăla de să pune la căruţă? Cal, fă!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru Ionutz cel mai shukar băeat, tineo tot asa frate, citesc posturi-le tale cu mare placere. Respekt!

    RăspundețiȘtergere
  6. uuuff... m-a lovit asa un dor de zilele alea cand am citit comentariile de la dragii mei "cremosi". Insa stiu ca se vor repeta si mai stiu ca suntem (zi-le tu, Delia): sase cai frumosh. Asa e , Mirrrrrccchhh???

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!