joi, 12 martie 2009

Înghite-mă!

(Momentele de genu ăsta mă fac să mă simt vinovat. Vinovat pentru felul în care gândesc uneori, vinovat că te-am lăsat în urmă şi vinovat pentru felul în care trăiesc anumite perioade. Şi e destul de nasol să te simţi vinovat.)

Hai un pic mai aproape să îţi şoptesc ceva la ureche. Se zice că atunci când doi oameni se apropie la o distanţă de 1cm unul de altu, între ei se naşte dorinţa aia de a intra cu totul unul în altul. Ştii tu, sunt convins ca şi tu ai trăit-o. Sunt momentele alea când vreau să te înghit şi tu vrei să mă înghiţi. E atunci când degeaba vorbeşti pentru că eu văd doar că buzele ţi se mişcă în cel mai crud ritm cu putinţă. Nu aud şi vorbele pe care le articulezi, doar îţi simt respiraţia. Miroşi a guma Orbit din aia roşie pentru copii. Şi atunci te prind cu mâna dreaptă de spate, te trag înspre mine, tu te opreşti din ritmul crud, zâmbeşti, şi eu, şi mai crud ca tine, îţi spun că acum trebuie să plec la curs, nu mă mai primeşte nenea ăla dacă deschid uşa după ce el a închis-o şi nu vreau să urle cum a urlat azi la S., A. şi M. Şi tu nu vrei să mă înţelegi, da mă laşi să plec, ştii mai bine ca mine că după curs tot pe tine o să te caut pe hol. Câteodată mă laşi să aştept cam mult, da sunt un tip răbdător şi rabd. Dacă ai ştii cât de mult vreau să te înghit!

2 comentarii:

  1. http://www.youtube.com/watch?v=5KzFjjMvmbY&feature=related

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!