duminică, 15 martie 2009

La vie en rose cu sau fără Edith Piaf

(Următoarele rânduri sunt scrise în franceză. Tu o să le citeşti în română, dar ele sunt scrise în franceză. Sunt un pic mai mult când tu eşti cu mine.)

Bucata aia de hârtie galbenă pe care ai desenat o inimioară roşie cu iniţiala mea şi iniţiala ta în mijloc e încă sub patul meu. Nu cred că o să o scot de acolo prea devreme pentru că nu s-a pus destul praf pe ea. Vreau să o scot numai atunci când o să uit de ea, când şi tu o să uiţi de ea. Şi atunci când o să o scot să nu se mai înţeleagă ce e scris pe ea. Şi să stau, să mă gândesc şi să încerc să îmi amintesc ce a fost scris pe ea. Şi atunci să mă suni tu, pentru că au mai trecut 2 ani de când am vorbit ultima oară şi să îmi spui să scot de sub pat bucata aia de hârtie galbenă, pentru că ai uitat ce scrie pe ea. Şi, împreună, să ne amintim că tu m-ai iubit pe mine şi eu te-am iubit pe tine. E un semn de uman când lucrurile merg prost. Aşa că supărarea ta nu îşi are rostul şi nici regretele mele nu sunt fondate. Calcă pe mine aşa cum eu calc pe tine şi o să vezi că nu o să te mai doară piciorul. Şi dacă nu o să fie aşa, îţi dau voie să mă mai iubeşti o dată doar ca să te convingi că o să se termine la fel, în acelaşi mod, mereu, over and over again. E natură umană.

Când eram mic aveam un tricou verde pe care scria Think Pink. Ştie cineva unde este?
Aşa-i că titlu nu are nicio legătură cu ce am scris io aici?

3 comentarii:

  1. nu, nu prea are.
    offtopic : imi aduc aminte intr-o noapte, in tramvai, ascultam ca manelistii melodia asta si dansam cu o prietena. Ne simteam ca in Paris. Un singur mosulic mai era in tramvai. Cand am coborat ne-a urat o seama buna si ne-am multumit pentru o seara minunata alaturi de Edith Piaf...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Ilana: wow, povestioara ta cu tramvaiu e fff frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Merci! Asta pentru ca imi place sa fac din totul o poveste pentru nepoti (copii sora-mii, nu ai alor mei :D)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!