duminică, 12 aprilie 2009

Latră câinele, latră

În spatele blocului meu, acolo unde văd geamurile mele, se află un fel de de zonă verde fără verde. Adică e pământ bătătorit şi îşi parchează oamenii maşina, fac grătare, îşi plimbă câinii să facă pişu şi caca, mănâncă ce au prăjit pe grătar. Din astea. Chestii mundiene, banale. Na, pe chestia asta verde fără verde, de aproximativ două săptămâni, în fiecare noapte, pe la ora 1, vine un câine alb cu pete negre, se pune în mijloc şi începe să latre. Latră, se opreşte să asculte şi după iar latră. Şi o ţine aşa timp de o oră. După care pleacă. Şi face asta în fiecare seară. Oare după cine latră? După tine?

4 comentarii:

  1. Anonim luis(...)14 aprilie 2009, 00:08

    Te inseli. nu auzi cum trebuie. nu e un caine care latra, in plus nu latra timp de o ora si nu latra pe maidanul ala unde se parcheaza masini. e un ceva care striga in tine sa-i dai drumul si tu nu-l lasi. egoist. dormi linistit, astazi nu mai latra.

    RăspundețiȘtergere
  2. în curtea dintre cămine sunt (prea) mulți câini. Dar sunt liniștiți...Aleargă, în schimb, după porumbei. Ăia da, sunt gălăgioși. Și lasă „amintiri” pe pervaz...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ILANA: o da! si eu am muuuulti porumbei la geamurile garsonierei. Incep usor usor sa ii urasc! :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!