miercuri, 27 mai 2009

E chiar aşa de uşor?

Nu am nimic al meu. Tot ce îmi clădeşte universul sunt lucruri, oameni, zâmbete, culori împrumutate, pe care într-o zi va trebui să le dau înapoi. Şi atunci ce o să fac? Îmi mai împrumuţi tu alte lucruri, alţi oameni, alte zâmbete şi alte culori? E chiar aşa de uşor?

4 comentarii:

  1. Nu crezi ca e dificil sa respiri in lumea asta? Aerul de unde l-ai imprumutat?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Paul: aerul l'am imprumutat de la copacii de imprumut si de la oamenii de imprumut care au fost draguti si mi'au dat si mie din aerul lor. da, sunt de acord, e greu sa respiri in lumea asta! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce amuzant :D Singurul care a comentat e Paul... și totuși ai pus „@Paul” :D

    Eu aș împrumuta culori, dar vin la pachet cu visele... le vrei și pe alea ?

    RăspundețiȘtergere
  4. @ILANA: pai trebuie sa se stie cu cine vorbesc :)
    da'mi si vise daca ai prea multe!

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!