sâmbătă, 13 iunie 2009

Noaptea magică a galeriilor


Împreună, fără să ne ţinem de mână, ne-am plimbat pe strada scoasă din povestea celor de la Cărtureşti, unde fata aia cheală, din altă lume, a vorbit romanul fiecăruia pe muzica unei sonerii de biciclete si a unui contrabas. Împreună am râs la caricaturi, lipite pe ziduri, de artişti, tineri şi am făcut rost de numărul de telefon al "doamnei profesoare" dar nici acum nu ştiu de ce.

Împreună am mers mai departe, pe întuneric spre fetiţa cu chibrituri de la "Ivan" unde, degeaba am încercat să înţelegem de ce doar un chibrit e ars şi umbra e pe dos. Împreună ne-am aşezat pe bordură la Maria Rosetti şi ne-am uitat la proiecţia de pe zidul dârâmat, fără să ne fie frig şi fără să o ascultăm prea mult pe vecina din bloc, care ne-a spus fascinanta viaţă a câinelui ei.

Împreună, cu ea la braţul meu, cu harta în buzunar am mers la "Posibilă" unde am mâncat budincă de vanilie cu cireşe şi căpşuni, am băut socată şi i-am mulţumit sincer, tare, fetei care spăla pahare.
La "Art Society" am văzut cele mai frumoase culori, peisaje, tablouri din lume. Magic? Fantastic.

Vântul, cred, ne-a purtat spre locul cu pereţi albi, goi unde oameni plini, coloraţi, viteji, cu mâinile în aerul greu şi cu nasul în fum dansau pe muzica ta, a mea şi a lor. Tequila trebuie băută cu măsură. Te pup tu, pe tine, tare, de unde, cum vrei, când vrei tu, azi, mâine, cu soare, fără, cu pălărie, fără pălărie şi azi mă găseşti pe stradă, o să caut ochii mari ai fetei chele să îmi mai spună încă o dată romanul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!