vineri, 14 august 2009

Poveste?

Cât adevăr urmează să spun, numai eu ştiu. Cât o să crezi tu în cuvintele mele nu ştiu. O să spun totul, o să spun povestea cum vreau eu, cum am înţeles eu că se întâmplă lucrurile, cum vrei tu să se întâmple viaţa.

Când te-am născut pe tine totul s-a schimbat. Viaţa mea s-a oprit doar pentru a-ţi face loc ţie. Ai crescut fără să îţi dai seama că emoţia din spatele tău eram eu. Clipă de clipă, pas cu pas te-am urmărit şi te-am împins mai mult în partea dreaptă decât în partea stângă. Fiecare sunet pe care l-ai scos din gură a trecut mai întâi prin urechile mele. Eu l-am modelat să iasă bine şi l-am trimis mai departe spre oamenii care au fost şi sunt dispuşi să te asculte. Ţi-am şoptit nopţi la rând vise frumoase şi trei coşmaruri. Te-ai trezit dimineţi cu mine în pat, cu ochii deschişi, fără să mă vezi. Te-am iubit cu grijă, în linişte, când ploua afară. Am râs de tine când ai plâns singur. Merg pe stradă mereu cu un pas în spatele tău, dar tu nu mă vezi nici când te opreşti brusc şi te întorci. Te uiţi în ochii mei dar nu vrei să îi vezi. Mi ascund mereu de tine. Mi-e frică de fiecare reacţie a ta. Mă feresc de strigătele tale. Îţi cunosc toate secretele, ştiu toţi oamenii care ţi-au vorbit şi care urmează să îţi vorbească. Eu nu o să îţi vorbesc niciodată. Sunt în tine. M-am născut în iubire şi în iubire am murit.

Va urma?

8 comentarii:

  1. nush ce mi-a venit si am citit textul tau cu voce tare. parca mi-a devenit oarecum familiar.a capatat o anume materialitate.
    adulmecam cuvintele, apoi le pipaim si le mestecam. nu stiu daca inghitim in sec sau nu. dar, unele sunt predispuse a deveni o parte din noi.
    cz e ca imi place ideea ta, din cele scrie mai sus. sigur ca va urma

    nathalie:)

    RăspundețiȘtergere
  2. ionut, mama, ce frumos scrii tu cateodata... mie imi scrii?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim: da da, tie iti scriu :)
    @Nathalie: o parte din noi doi? :)

    RăspundețiȘtergere
  4. da. asa cum celalalt il intuieste pe celalalt intr-un exces de lumina sau de intuneric.

    nathalie

    RăspundețiȘtergere
  5. foarte tare! abia acum imi dau seama cand ma uit la data de 14 august ca avem postat acelasi subiect de "poveste".
    Numa'bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. „ O să spun totul, o să spun povestea cum vreau eu, cum am înţeles eu că se întâmplă lucrurile”
    Din păcate cunoaștem și spunem mai departe doar versiunea nosatră. Niciodată nu suntem obiectivi 100%.

    o frază în care am crezut cu tărie acum câteva luni, acum nu mai cred în nimic : „legenda acum începe, restul e istorie”. Pune tu „povestea” unde crezi că vine mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumos postul.. Mai mult sau mai putin avem ceva in comun.. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Calin: da? ce avem in comun? spune'mi si mie :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!