luni, 19 octombrie 2009

Tu eşti de vină

Nu ţi-a ieşit nici de data asta. Nu ai reuşit să mă convingi să mă las de fumat şi a fost dezamăgitor că ai renunţat aşa de repede. A venit toamna peste mine şi caloriferul din garsonieră e încă rece. Plouă de atât de multe zile, încât am încetat să le mai număr. Nu mai număr nici de câte ori îmi apari în minte seara în patul în care şi tu trebuia să dormi. Ştiu doar să mă mai uit pe geam la stele şi la câini. Şi tu eşti de vină că mă lovesc de sticlă de fiecare dată când am senzaţia că iese soarele. Tu eşti de vină că mă împiedic şi calc în rahat în fiecare zi pe bulevardul cu frunze moarte. Tu eşti de vină că mă mint în fiecare dimineaţă în oglindă că sunt bine, că sunt liber şi acum o să mi-o trag mai des. Tu eşti de vină că zâmbesc în subteran la toti oamenii pe care îi întâlnesc şi tu eşti de vină că las pe oricine să mă ia de mână. E gol aici de când nu te-ai mai întors.

3 comentarii:

  1. ai gasit cuvintele sentimentelor mele

    :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Ba mai mult, cred ca o buna majoritate a lumii se regaseste, constient sau nu, in ce scrie maximum aici. Pentru ca e toamna peste tot si pentru ca oamenilor nu le place sa infrunte singuri lucruruile care creeaza sentimentul golului.

    RăspundețiȘtergere
  3. maximum, esti foarte intelept cateodata. :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!