miercuri, 25 noiembrie 2009

Incorect

Acum e clar, eşti în povestea mea, personaj principal, controversat şi condimentat. Îmi spui minut de minut că viaţa ta nu e corectă şi te enervezi când îţi spun că nici tu nu trăieşti corect. Treci pe stradă cu privirea în pământ, cu mintea pierdută printre toate gândurile mele şi uiţi să mai vezi trecerile de pietoni. Eviţi maşinile graţios, ca şi cum e menirea ta în lumea asta şi nu te sperie niciun claxon. Nu te sperie pentru că în surzenia ta nu auzi claxoane, nu vezi faruri şi nu simţi lovituri.

Nu trăieşti corect pentru că nu mă laşi să te schimb, nu mă laşi să te modelez, nu mă laşi să-mi bag sufletul în tine. Eşti ca o piatră, gri, pe care încerc să o colorez şi să mi-o explic în orice fel. Vreau să te traduc în mine şi să te subtitrez în fiecare înghiţitură de apă pe care o beau direct din bidonul de 5 litri.

Nu trăieşti corect pentru că nu ai răbdare să te uiţi la mine cum mă îmbrac frumos în fiecare dimineaţă. Tu nu înţelegi că fiecare bluză, fiecare chilot, fiecare papuc, toate le aleg pentru tine, să îţi placă ţie, să vină seara, să vrei să mi le dai jos.

Nu trăieşti corect când taci şi eu vorbesc. Mă laşi să îţi povestesc fiecare secundă din mine, dar nu intervii, nu mă comentezi, nu îţi aduci în niciun fel limba, limbajul, semnul şi semnificaţia pe mine. Eşti cumva deasupra mea şi nu pot să înţeleg cum mă înţelegi.

Nu trăieşti corect lângă mine, îmi dai prea multe, îmi ceri prea puţine, sunt penibil, te sufoc, oare eu trăiesc corect lângă tine?

5 comentarii:

  1. Long story. Sa zicem doar ca parca l-ai scris pentru mine (stiu ca ai mai auzit asta). Sau sa zicem ca aproape ca l-as fi postat pe blogul meu (via, ofcorse).

    RăspundețiȘtergere
  2. *ofcourse. Cred ca stii senzatia aia cind "ti se face pielea de gaina" si tot ce poti spune e "damn!".

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!