vineri, 11 decembrie 2009

Plapuma mea

(Stau cu picioarele întinse în pat, fără şosete, şi mi-au îngheţat atât de tare încât nici nu le mai simt. Nu e deloc frig aici, ba chiar e cald, dar eu am circulaţia sângelui proastă. Nu mi-a funcţionat niciodată cum trebuie, dar îmi place la nebunie să pun mâna rece pe spatele tău cald sau să îmi încolăcesc picioarele bocnă în jurul picioarelor tale moi, transpirate de la atâta căldură.

Mi se pare firesc că iau toată plapuma de pe tine noapte, pentru că tu nu ai nevoie de ea. Tu eşti un fel de plapumă. Plapuma mea.

Iniţial mă gândeam să te compar cu un calorifer, dar m-am gândit că tu nu ai nicio caracteristică a unui calorifer. Nu eşti tare, eşti moale, nu se aude când intră apă în tine şi nu trozneşti pe neaşteptate.

Nu! Insist.

Tu eşti ca o plapumă: moale, miroşi frumos, oferi căldură multă, se poate sta pe tine sau sub tine şi eşti aici în fiecare seară. )

4 comentarii:

  1. (comentariu idiot) Nu te intinde mai mult decat ti-e plapuma.

    [imi place la nebunie sa-l folosesc pe el pe post de plapuma, la propriu]

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma face sa imi apreciez si mai mult patura umana cu veleitati de incalzit labute reci :D

    RăspundețiȘtergere
  3. E funny cata dreptate ai, persoana care e langa tine mereu te incalzeste cu cuvinte, iubire si chiar atunci cand ii iei toata plapuma.scrii frumos

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!