luni, 11 ianuarie 2010

Anatomie

(Tragi de pantalonii ăştia gri ai mei de parcă nu ştii că au un şliţ şi un nasture.)

Între doi plămâni e eliberată gura de aer care mă poartă. Între mine şi tine. Mă poartă între noi doi pentru că numai drumul ăsta îl ştie. Dacă închizi gura o să se oprească.

(Toţi oamenii care intră la mine în garsonieră primesc ceai. Sau apă. Altceva nu am.)

Ultima oară când ai deschis gura ai făcut atât de mult zgomot că mi-au bătut vecinii la uşă. I-am primit în casă de frică să nu le iei părul în gură. Şi tu ai început atunci să cânţi din gură, din gură, din gură. Şi din tobe.

(Când ai plecat şi m-ai lăsat cu pantalonii şi chiloţii în vine, ai plecat pentru ultima oară. Nu am reuşit să îţi înţeleg jocurile astea frustrante aşa că m-am dat bătut prea repede.)

Tu îmi vorbeşti din picioare şi baţi fiecare sunet în pământ. În genunchi cad şi mi se scutură spinarea şi visez la ciori, ca şi cum ciorile are avea cuiburi între degetele tale de la picioare.

(E ceva alb pe faianţa din baie.)

Mâinile tale se întind după cărţile mele şi cântă la harpa invizibilă luna şi stelele şi ziua şi noaptea. Şi în întuneric simt că ai şi tu, surprinzător, o inimă. Cu luna şi stelele şi ziua şi noaptea scrijelite pe ea.

(Data viitoare o să te sărut cu pumnul)

2 comentarii:

Exprima-te!