sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Covoare

Această melodie este despre covoarele care îmi acoperă pământul. E despre fiecare fir tras prin ele, despre fiecare urmă de papuci de pe ele şi despre fiecare scamă blocată în modele. Această melodie îmi arată mie încă o dată de ce e bine să ai la cine să te întorci când oamenii îţi ies pe uşă când încă nici nu e lumină afară.

Această melodie este despre mobilă. Despre mobila puţină, dar masivă, pe care o păstrez oriunde m-aş duce. E despre biblioteca filiformă, cu prea puţine cărţi, dar prea multe pagini, care îmi aruncă mereu praf pe ochi când întinzi mâna spre ea. E despre pozele pe care nu le-am făcut niciodată, dar mi-aş dori să le văd dimineaţa când beau sana, la prânz când fumez cu poftă şi seara când privirea îmi este tulburată de prea mult lătrat de câine.

Aceasta melodie este despre mine cu draperiile trase, fără perdele, descoperit de alţi oameni. E despre oameni bizari, dar grozavi, car râd zgomotos la fiecare banc pe care îl spun. E despre oameni complicaţi, ca tine sau ca mine, care complică lucururile, spaţiile şi culorile doar ca să nu se plictisească.

Această melodie o cântă fetele cu părul lung când soarele nu mai apune şi când nu are cine să mai plângă vara. O cânţi tu, departe de mine, când eu îmi imaginez că dormi. Această melodie vorbeşte despre covoare.

Calci prea des pe covoarele mele, dar rămâi prea puţin deasupra lor.

2 comentarii:

  1. Nice:D..poate ca ar trebui sa nu iti mai complici viata pentru ca "te plictisesti" pentru ca unele complicatii te pot tine acolo un timp mult prea indelungat si ai sa pierzi multe din lucrurile frumoase ale "mobilei"tale..:D

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!