miercuri, 27 ianuarie 2010

Zăpadă

(Nu cred în fericire. E atât de discutată de oamenii care îşi pierd prea multe răsuflări căutând-o, încât pentru mine a devenit doar un tablou vândut într-o piaţă mică dintr-un oraş de munte. E totul desenat într-un colţ, în mintea mea, în sufletul meu, dar e un colţ aşa de îngust că nu pot ajunge la el. Văd fericirea foarte clar, dar parcă nici nu am chef să lupt prea mult să ajung la ea. Trebuie să distrugi ziduri groase cu un ciocan cam mic pentru asta.)

Când văd că ninge afară, deschid geamul şi mă uit de pe pat cum ninge în garsonieră. Nu se pune niciodată, nici măcar un pic, pentru că podeaua mea e prea caldă, dar ochii mei văd totul alb. Şi în lumina felinarelor de pe strada cu prea puţine case, fulgii îţi scriu numele printre copaci chei şi rupţi. Dar ochii mei, orbiţi de prea mult alb, nu văd până acolo. Strâng din ei, mă chinui şi încerc, în fiecare seară, dar limba mea nu mai ştie să îţi pronunţe numele.

Mă uit cum ninge şi nu mi se mai pare nimic frumos. Oamenii calcă cu bocanci pe zăpada mea şi lasă urme negre care nu pot fi şterse cu mopul meu mic. Şi se mişcă toţi copacii şi toate mâinile îmi fac semne pe care nu le mai înţeleg. Toţi mă strigă, dar perna mea e prea moale ca să îmi ridic capul de pe ea. Mi-e dor să îmi îngheţe picioarele lângă tine.

Simt cum ninge la mine în garsonieră, cu fulgii mari, fără forme de steluţe colorate, fără zgomot, zăpada ninge liniştită peste caloriferul fierbinte, care nu mă mai încălzeşte deloc. Şi moare pomul încă verde şi tot ce pot să fac e să mă uit la el. Nu ştiu ce să îi mai spun pentru că limba mea nu mai ştie să pronunţe cuvintele tale.

Şi încă mă mai uit după tine pe stradă, când ies din bloc, în stânga şi în drepta. Zăpada e frumoasă acum, multă şi pufoasă, dar era mai frumoasă când mi-o imaginam de lângă tine din pat.

5 comentarii:

  1. sa stii ca acasa ninge de un infinit de ori mai frumos ca in capitala si nu e loc de tristete:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Traiesc tot intr-o garsoniera, tot cu un calorifer stricat, tot cu acelasi pesimist si tot cu aceeasi refulare, un blog.
    Acum ca te-am descoperit, ma simt mai putin singura.

    Laura

    RăspundețiȘtergere
  3. Nici eu nu cred in fericire, Ionuţ..Mi-e atat de clar lucrul asta acum, incat trebuie sa ii spun cuiva..

    RăspundețiȘtergere
  4. @Laura: nu esti niciodata singura! crezi si tu in ingeri, nu? :)

    nathalie: poti sa imi spui mie totul!

    RăspundețiȘtergere
  5. sincer...am incetat sa mai cred in fericire..siin noroc, in soarta...fericirea e cum ti-o faci tu....cu manutele astea doua pe care ti le-a dat d-zeu...

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!