sâmbătă, 27 februarie 2010

Vezi!

E vorba de momentul în care mergi pentru prima oară spre grădiniţă, cu un sendviş cu brânză şi ardei într-o geantă mică cu un desen stupid pe ea atârnată de gât. E vorba de seara care precede momentul în care o să faci parte pentru prima oară dintr-un grup în care se bârfeşte şi toate fetele se cred frumoase. E vorba de momentul în care o să te bucuri că desenele de pe paginile cărţilor au sens şi se numesc litere. Literele formează cuvinte şi cuvintele spun ce vrea omenirea să afli. Şi afli în clasa a 6-a că e destul de scârbos să faci schimb de salivă cu o fată care probabil a văzut în clasa a 5-a cum arată un băiat fără pantaloni pe el.

E vorba de liceul pe care alegi să îl urmezi, pentru că şi fratele tău mai mare s-a terminat acolo. E vorba de felul în care calci asfaltul din curtea şcolii la primul 15 septembrie. Restul e un fel de istorie a unei televiziuni care trăieşte 4 ani şi nu apare niciodată în grila televiziunilor importante. E o televiziune mică, dar care difuzează numai filme erotice şi de prea puţine ori filme despre tablourile din muzeele lumii. Aici afli că e bine să te vadă o fată fără pantaloni pe tine. E vorba de ziua în care pleci de acasa să dai un examen mai mare ca tine şi de speranţa că oraşul care nu te-a primit până atunci, o să îşi deschidă picioarele larg când o să ajungi cu o plapumă şi o pernă din nou acolo. E vorba de somnul adânc, fără visare, pe care îl dormi până când îţi sună telefonul plângând să îţi spună că eşti student. E vorba de profesorii pe care îi suni să le mulţumeşti că te-au ajutat să vezi.

Şi vezi şi nimic nu te mai orbeşte. Nici felul în care se îmbracă târfele de pe bulevarde, nici felul în care îţi vorbesc profesorii la şcoli şi nici modul în care se culcă unii oameni cu mintea prin alte părţi. Şi vezi, şi vezi, si vezi. Până unde poţi şi până unde vrei. Vezi!

3 comentarii:

Exprima-te!