marți, 13 aprilie 2010

Singur

Singur, firesc, îmi stau pe marginea patului, înconjurat de pantaloni murdari de ciocolata, de reviste cu poze, de tricouri pătate cu iaurt, de şoapte zgomotoase şi de prea puţină lumină. Gândesc, din nou, singur, toţi oamenii care mi-au trecut pe stradă, oamenii care mi-au stat la mese, oamenii care mi-au fumat, oamenii care mi-au băut sucuri de portocale roşii. Gândesc şi oricât de mult încerc să evit bulevardele, străduţele mă pierd şi mă aduc din nou în faţa unui bloc cu prea multe etaje, urât, locuit de pensionari şi de tine.

Singur, firesc, mă uit în sus, dar nu văd nimic, doar albastrul murdărit de stoluri de ciori. Mă strâmb, scot un zgomot pe care numai eu îl înţeleg şi cu privirea în pământ plec. Plec. Mă îndepărtez. Întorc spatele. Merg mai departe. Mai departe de ieri, mai departe de muzica italiană, de pălăriile gri, mai departe de blocul locuit de pensionari, de şobolani, gândaci şi de tine.

Singur, firesc, m-am hotărât să îmi educ iubirea pentru tine. Să o potolesc, să o echilibrez, să ţi-o dau pe bucăţi, în pungi cu fundă verde, câteodată înainte să răsară soarele, câteodată la cinci, când nu poţi să reacţionezi, când nu vreau să reacţionezi. M-am hotărât să te iubesc singur, în faţa blocului locuit doar de tine.

(potsămoraicidezbrăcatlângătine?)

3 comentarii:

  1. Mei...esti bun...citesc de mult blogul tau si imi place mult...
    E profund si in acelasi timp atat de direct...nu te pierzi printre cuvinte mari.
    Scoti esentialul!

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti singur dar scrii super sau nu esti singur dar tot super scrii desi e prea real sa fie doar o poveste,cred eu.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!