duminică, 30 mai 2010

Mâncare

Viaţa, încet, a început să se rezume la mâncare. La ceapă, la brânză de vacă şi la porumb în conserve bine sigilate. Mănânc zilnic şi tai bucăţi mici din castraveţi, din ardei şi din varză, le spăl într-o chiuvetă înfundată şi mi le pun pe farfurii albe, fără pete. Le aranjez în forme şi îmi amintesc de clipele pe care le-am petrecut împreună într-o cabină din toaleta unui hotel comunist. Muzica vibra candelabre prăfuite şi tu îmi băgai mâna pe sub tricou, îmi dădeai pălăria jos de pe cap şi vroiai mai mult. Cu limba în gura ta mă uitam pe tavan şi număram câte feţe o să apară de sus, să se uite la noi cu ochii înfundaţi în orbite. Curgeau apele, eram uzi şi tu nu te opreai din respirat, nu mă lăsai să proptescu uşa, nici să fac pipi. Pe scări, în faţă, erau toate actriţele, toţi filozofii, toţi iubiţii tăi şi toate fantomele mele. Nimeni nu ne-a oprit, nimeni nu ne-a privit, doar eu m-am bucurat de tine.

Le aranjez în forme frumoase, unice şi mi-e milă să le mănânc, mă uit cu stomacul gol la ele, la verdele lor şi presar busuioc peste toate. Nu am rămas lângă tine pentru că mă blocam, mă opream din crescut şi mâinile mele nu mai ajungeau la geam. Nu te-am simţit deloc pentru că pătrunjelul de la uşă era des, iar o fată fără păr se dezbrăca lângă o bară. În dimineaţa asta m-a lovit mai tare ca soarele, noul tău iubit, mai frumos ca mine, mai prost şi mai simplu. Am ales să plec pentru că sunt prea complicat pentru tine. Nu e uşor să cari pungi cu mere de la piaţa cu nori. E mai simplu să locuieşti în centru, dar să nu te bucuri deloc de asta.

Dă o aromă bizară, ca în cărţi şi cerşetoarele de la colţ spun că e sănătos. Fac şi ceai, furat de prin restaurante şi pun gheaţă în el cât încă e cald. În ritmul ăsta îmi lungesc orele, cu muzică veche, cu muzică cântată fals, dar adevărat. Mi-e bine când dorm lângă tine şi ne sună ceasurile obsedant. Îmi place când îmi spui să te mai ţin un minut în braţe pentru că numai după suntem pregătiţi. Pregătiţi să ne dăm jos, în căldură, în duşuri, cu ochi lipiţi.

Nu am stat lângă tine, dar când tai salată îmi vine în cap imaginea mesei tale, cu lumânări aprinse de mine şi bucăţi de pui în farfurie.

3 comentarii:

  1. foarte fain acest text, Ionut!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.youtube.com/watch?v=bc2Rsd7n7JM&playnext_from=TL&videos=lYeJJph9JFA

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!