joi, 22 iulie 2010

Aveam

Mâncam o banană, în metrou, purtam un tricou alb cu ceva cuvinte scrise în negru, aveam blugii rupţi de la atâta detergent şi în picioare erau converşii cu roşu. Portofelul era la spate, ieşit pe jumate, nu erau mulţi bani în el, vreo 40 de lei şi un buletin. Acolo scria cum mă cheamă. Aveam căştile în urechi şi o foaie în mână. Mă gândeam la tot vântul care bate din când în când şi la praful pe care îl ridică. Nu am reuşit să ajung la nicio concluzie şi am aşteptat cuminte să mi se deschidă uşile. Dacă era iarnă aveam şi un fular la gât. Am coborât unde ştiam că o să fiu mai fericit. La semafor am dat din picior şi o fată s-a uitat la mine fără să danseze. Am ignorat orice urmă de soare şi mi-am ţinut ochii larg deschişi, mâinile pe lângă buzunare şi mintea departe. M-am uitat mai mult ca altă dată în sus, dar nu am observat nimic schimbat. De când am plecat din geamul bucătăriei mele, norii nu mai ştiu să se aşeze frumos. Am trecut bulevardul cot la cot cu oameni transpiraţi şi murdari şi am împins scaunul de la o masă cu patru. Am stat jos, lângă geamul mare, am fumat şi am băut cola. Îmi era foame dar nu îmi prea plac sendvişurile. Am aşteptat întunericul şi un pic vântul. Purtam un tricou alb cu lumea scrisă pe el.

M-ai văzut?

4 comentarii:

  1. nu am mai citit blogul tau de ceva vreme. din lipsa de timp. acum am hotarat ca voi citi mai des.uitasem ce frumos scrii.

    RăspundețiȘtergere
  2. esti genial!

    uneori am un imbold de ciuda fata de cea pe care o iubesti. e ciudat, insa mie nu-mi place de ionut maxim, ci de studentul de la comunicare. asta sa ne fie clar!

    d.
    salut!

    RăspundețiȘtergere
  3. pai studentul la comunicare e un fel de ionut maxim. :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!