luni, 23 august 2010

Ţ

Erau multe câmpuri verzi, ca-n filme. Lasă-mă acum două minute să redesenez tot ce am trăit pe cont propriu, printre oameni. Te-am simţit şapte dimineţi la rând lângă mine, departe de ce cunoşteam şi numeam al meu. Te-am simţit bine şi nu am mai găsit scuze pentru sendvişurile cu brânză. Nu am mai mâncat de atunci, nimic nu o să fie la fel de bun. Astăzi m-am uitat în jur şi nu am mai recunoscut pe nimeni. E un sentiment care mă umple. Sunt din nou în prima clasă şi nu ştiu să îl scriu pe "Ţ". "Ţ" vine de la convingeri puternice, de la nopţi scurte şi de la ploaie. În cuierul nostru sunt patru umbrele. Numai una e a mea, dar toate rămân la mine. (Am primit vederea de la voi. N-am vazut-o încă, dar e foarte frumoasă. Mulţumesc!) Nu mai ştiu ce culoare are viaţa, dar nici nu mă mai interesează. Vara mea s-a terminat repede, cum mă aşteptăm, fără prea mult zgomot. E un castron cu apă lângă mine. E linte în el, se umflă. Eu sunt la fel, promit, un pic mai curajos şi mai conştient. Un pic mai optimist şi mai dispus să plec. O să te văd pe stradă, sunt sigur. Eşti acolo unde mă întorc.

- Dumnezeule, eşti acolo?
- Da.
- Bine.

5 comentarii:

Exprima-te!