luni, 6 septembrie 2010

De multe ori

Viaţa e amuzantă în foarte multe feluri. De la zgâlţâielile primului zbor cu avionul, la vecinii în vârstă de pe scara blocului cu patru etaje, nu ştiu dacă numai mie mi se întâmplă, dar nu trece o zi fără să râd singur. Mai tare, mai încet, în bărbie, ca nesimţitu', cu tine la telefon, prin metrouri sau în case de oameni, eu râd ca să mă umplu de fericire, ca să te văd altfel şi ca să trec mai uşor. Nu îmi iese de fiecare dată, dar dimineţile de luni le râd până mă doare burta. M-am aruncat cam repede şi cam devreme în toate râurile tale, aşa că o să mă încetinesc un pic, nu foarte tare, cât să te las să mai urci şi cu un lift gol până la etajul tău.

Viaţa e ridicolă de foarte multe ori. De la visul meu de azi-noapte, la sentimentul pe care l-am avut când am intrat prima oară în dormitor cu tine, totul mi se pare ridicol. Nu mă mai miră, las lucrurile în ridicolul lor şi le iau ca bucăţi de viaţă ce se întâmplă firesc. Gândul că o să pleci mai repede decât mă aştept eu să pleci e cam ridicol, sper, nu?

Toată lumea se îmbracă frumos, numai eu mă dezbrac. Pentru tine.

Un comentariu:

Exprima-te!