duminică, 19 septembrie 2010

Despre oraş, fără menajamente

Dragă Bucureşti,

Fără papuci în picioare, cu mâinile la spate şi cu părul lung, îţi mulţumesc. Ai învăţat în doi ani lângă mine cum să mă ascunzi pe străzi urâte, cum să urinezi în public şi cum să miroşi frumos. Mi-ai arătat şi am văzut împreună cum sar oamenii în faţa metroului, cum se scapă îngheţata pe jos şi cum se atârnă bileţele sentimentaliste pe garduri. Ţi-am călcat gropile, rahatul de câine vagabond, ţi-am înghiţit mizeria şi ţi-am stricat o parte din parchet. Am ajutat şi eu la modernizarea ta târzie şi lentă, ţi-am ascultat strigătele şi ţi-am înţeles dorinţele. Te-am lăudat prin provincie, am jurat cu mâna între picioare că ai copaci frumoşi şi dimineţi pline de muzică udată cu rouă. Te-am văzut din aer, de sub pământ, de pe Intercontinental şi alte clădiri care îţi strică orizontul, ţi-am dansat podelele şi, din când în când, ţi-am dat să bei din vodka mea. Te-am aşteptat sub ploaie, zăpadă, căldură şi pietre. Au fost momente în care ţi-am acceptat şi zgomotul şi durerea şi nopţile.

Cel mai mult ţi-am iubit oamenii. Ţi-am iubit oamenii din toate părţile. De pe Calea Victoriei până în Dorobanţi, Berceni, Rahova, Piaţa Unirii, chiar şi Colentina, un pic în Dristor, mai mult la Universitate, sporadic în 1 Mai, pe la Vitan, în Tineretului şi în Aviaţiei. Ai fost martor la fiecare chilot pe care l-am dat jos, la fiecare inimă pe care am călcat, la fiecare bucată de carne pe care am pus mâna şi la fiecare fir de păr pe care l-am smuls. Ai tăcut când am plâns prin băi, ai râs când mi-am vomitat entuziasmul şi m-ai trântit când ai ştiut mai bine ca mine că am greşit un drum. Mi-am lăsat mirosul prin lifturile tale, prin dormitoare cu geamuri deschise, prin bucătării fără mâncare, prin suflete grele şi prin balcoane mici. Ţi-am gemut de la parter, de la etajul şapte, de la etajul doi, de pe bloc şi de la patru. Te-ai ruşinat şi tu când, poate, am întrecut măsura, am transpirat prin autobuzele tale şi ţi-am înjurat anumiţi locuitorii.

Mie îmi place de tine şi am în plan, ca cel puţin un an, să îţi mai descopăr raiul, să îţi mai ling burţile şi să îţi mai lungesc dimineţile. Încă iubesc în tine şi nu vreau să mă opresc prea curând. Când o să mă fac mare şi o să mă las de visat, promit să îţi scriu frumos, din altă parte, cu dor.

Al tău.

17 comentarii:

  1. Fara cuvinte...as usual :))

    RăspundețiȘtergere
  2. n-ai idee ce dor îmi este de București la ora asta. Și în fiecare oră liniștită din zi, în care oamenii pe stradă sar să te ajute sau îți zâmbesc gratuit.

    RăspundețiȘtergere
  3. și-ți mulțumesc că mă lași să mai „comunic” cu el!

    RăspundețiȘtergere
  4. placerea este de partea mea, bineinteles.

    RăspundețiȘtergere
  5. de cand am terminat de citit tot blogul, astept din nou o avalansa de postari. cum nu se zareste niciuna, nu-mi ramane decat sa-l recitesc. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @verde ursuz: gata, am mai scris un pic.
    @another cherry: venind din partea ta, ma onoreaza :)

    RăspundețiȘtergere
  7. doamne esti scarbos si jalnic..nu-ti mai chinui inteligenta sa zgarii retinele celor care nimeresc in spatiul asta cu prostii debitate de copii de 2 ani grow up for god and peoples's sake:P

    RăspundețiȘtergere
  8. @anonim: sunt flatat, multumesc, esti extrem de amabila.

    RăspundețiȘtergere
  9. Citesc rar, dar mereu cu plăcere :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Aberant,incoerent,haotic,dar fascinant de interesant. :) Probabil,acolo,intr-un coltisor al mintii tale,detii o logica minunata a metaforelor pe care le insiri aici;Sau poate nu.Nici nu mai conteaza.Cert este ca tocmai asa este viata,cum o descrii tu,cu toate ca noi o judecam prea afectat,grav si ordonat.Desi dezordinea e infinita.
    Pe de alta parte,as vrea si eu sa o cunosc pe Pippa Lee... prin intermediul cuvintelor prin care ai perceput-o tu mult,intim ,rapid si dur;refuz sa cred ca a fost totul atat de simplu:))
    Hug.

    RăspundețiȘtergere
  11. este o logica, da.
    cand termin eu cu Pippa, o dau mai departe. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Solidar. Bravo.
    Deci inca nu ai terminat cu ea... e la fel de grea ca matematica? Siiii presupun ca te zgarie si ea pe spate. :))

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!