duminică, 12 septembrie 2010

În unele nopţi

Dacă e să ajungem vreodată să fim bătrâni, să îţi aduci aminte de mine cum eram dimineaţa pe plajă la Mamaia, când simţul posibilităţii noastre era imens. Să mă uiţi când îţi trimit mesaje patetice şi să mă stabilizezi într-un moment care îmi convine, când eu m-am văzut cu totul special, lângă tine. Când eram mic colecţionam timbre cu animale de care îmi era frică. Erau mari şi desenate înfiorător pe un fundal de obicei verde. M-aş întoarce într-un timp când nu ştiam multe lucruri despre mine, despre oameni sau despre Lume. Aş rămâne un pic, cât să mai visez o junglă plină de lei şi tigrii, de gorile negre şi de linişte. Ne-am cunoscut de multe ori acolo, am dat mâna, mi-ai spus pe nume, dar ai uitat. Şi eu am uitat uşor, dar în unele nopţi te întorci, îmi intri în pat, mă laşi să îţi bag cuvinte în gură şi în suflet, stai, dormi şi te respir. Dacă ai ştii cum arăţi în camera mea, te-ai speria, ai fugi sau ai rămâne acolo până când eu ţi-aş spune să îmi spui că nu mă mai iubeşti.

Cred că e timpul pentru vieţi trecute, duminici singure, vânt puternic şi supe la plic. E timpul să vezi, să înţelegi şi să faci de mâncare. Totul arată ca nişte frunze acum, nu îmi explic de ce, dar toamna asta răscoleşte bucătării, băi, sufragerii şi dormitoare.

2 comentarii:

  1. Ma bucur sa descopar ca nu ai renuntat la asta. Erai un copil cand citeam primele randuri scrise de tine. De fapt primele citite de mine. Te admir. Cand ma intorc inapoi, te gasesc si pe tine acolo. Si casa ta imi iese in cale si cand nu ma intorc inapoi.:)... Frumos. Sa nu dai nimanui partea asta din tine.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!