joi, 2 septembrie 2010

Iubirea vine la caserolă

Dimineţi la rând, patru dintre ele, m-am trezit mai aproape de avioane. Într-o cameră fără geamuri, lumina intră pe sub uşi, pe sub paturi, printre oameni şi reflectă o oglindă. Universul meu seamană de foarte multe ori cu Universul pe care mi-l imaginez în fiecare noapte la ora 23:39. Are poze cu oameni vechi pe pereţi, are oi pe rafturi, are fete în baie şi legume în frigider. Soarele nu ne mai face rău în ultimele zile, el doar încălzeşte şi eu mă uit în fiecare zi cum se scurge viaţa din parcuri. Era noapte şi, pe o stradă pe care am mai fost, dar nu am vazut-o niciodată, fără să mă pregăteşti, m-ai luat de mână.

Iubirile mele vin la caserolă cu capacul roşu. Cu un pic de brânză, busuioc şi conopidă, cu sare şi cu şerveţele verzi. Mi-e dor de papucii mei de casă foarte tare, mai tare cu fiecare pas pe covorul din dormitor. A cam trecut vara, mi-am zis asta când am ieşit pe uşă şi mi s-a rupt fermoarul de la geanta albastră. A cam trecut vara şi tot ce îmi amintesc din ultimele luni este că te-am cunoscut din nou, poate mai bine. E primăvară afară, acum în septembrie, după ce a trecut vara şi toţi o luăm de la capăt.

Iubirile mele vin când nu le mai aştept şi nu le mai miros. Se trec singure în calendar, înroşesc date, le îngroaşă şi rămân fixate tare. Pentru tine sunt dispus să mai dau jos din ziduri, din pereţi, din straturi. Sincer.

Un comentariu:

  1. pe cuvant de cercetas!

    a cam trecut vara... asa e!

    P.s.: eu sunt d., de fapt si de drept. nu iti spun asta pentru ca as crede ca te macina vreo curiozitate. vreau ca tu sa stii cine sunt. mi se pare miselesc sa vorbesc din spatele cuvantului Anonim, de dupa o litera, d., si totusi confortabil. eu sunt foarte comoda...

    salut? :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!