marți, 19 octombrie 2010

Acasă

Dragă,

Ţi-am strigat astăzi numele, prin ploaie, vânt şi miros de peşte prăjit. Nu mi-am dat seama, doar după, de tot ce am făcut. Mi-am stricat papucii într-un noroi pe care nu vreau să îl recunosc ca fiind al meu. Scopuri, momentan, nu mai există. Eu trăiesc, singur, într-o bucătărie, cât trăiesc alţii în patru vieţi, trei săptămâni şi două ore. A venit vremea şosetelor groase purtate sub plapumă şi a nopţilor de sâmbătă fără licori prin pahare. Mi-e dor de casă.

5 comentarii:

  1. si cam care-i ideea? ca inca ti-e dor si iti plangi de mila? Sau ca de fapt a venit frigul iar tu toti cauti zile calde.?

    RăspundețiȘtergere
  2. So blame autumn. She's guilty.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu imi plang de mila mereu, am un blog pentru asta. :)
    toamna e de vina, da

    RăspundețiȘtergere
  4. nu inteleg partea cu "fara licori in pahare" why?

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!