vineri, 15 octombrie 2010

Încurajator

Când te surprinde o ploaie în mijlocul unei străzi, poţi doar să fugi într-o casă de om sau să stai într-o apă de Dumnezeu. E foarte simplu când alegerile sunt puţine şi există un singur halat de baie în cameră. Ştii mereu că e al tău şi nu sunt şanse să îl porţi, într-o dimineaţă, pe al altcuiva. Mai aprind lumina noaptea în hol şi o las aşa până când simt că au fugit toţi fluturii din burtă, toţi şoriceii din caşcaval şi toate obsesiile din visele mele. Din visele mele. La Ikea găseşti fericire într-un scaun de lemn cu design elveţian, preţ mic, calitate îndoielnică şi efect garantat. Nu trebuie să cauţi prea departe sau prea mult. Alegera, răspunsul şi viitorul stau acolo, potolite şi te aşteaptă.

E greşit să taci şi să te uiţi la televizor. E corect să spui şi să nu te uiţi la televizor. Singur concluzie la care am ajuns după x ani în patul ăsta este că soluţia stă în gura noastră. Nu în gura lumii, în gura ta mai ales şi din când în când în gura mea.

M-aş da singur cu capul de toţi cei patru pereţi, de toţi cei patru, mi-aş spune că tu mă dai şi nu mi-ar mai trebui niciun scaun de la Ikea, niciun, niciun, niciun. Sentimentul este oricum încurajator. Încurajator.

3 comentarii:

  1. cand ploua, e bine sa te asezi pe scaunul tau nu tocmai confortabil (dar cel putin stii ca e al tau), purtand halatul care a uitat sa incalzeasca, sa te uiti pur simplu la tv-ul a caror reclame sunt tot mai eterne si sa-ti pese prea putin, spre delok, de gura ei, a lor, de gura ta. iar apoi da, eventual si faza cu pereti. ionutz, dar peretii ce ti-au facut?

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!