marți, 12 octombrie 2010

Matematica

Mie nu mi-a plăcut niciodată matematica. În şcoala generală treceam clasa doar pentru că profesorul o cunoştea pe mama, iar în liceu, în clasa a noua, am fost lăsat corigent pe un semestru, şi din clasa a zecea am făcut matematică cu o profesoară care îl cunoştea pe tata. Îmi dădea coşmaruri, mă făcea să plâng şi să înjur cum nu mă făcea nimic altceva. Matematica a fost cea mai pasională iubită a mea din copilărie şi un pic în adolescenţă. Mă dădea cu capul de pereţi, mă trăgea de păr şi mă zgâria pe spate cu atâta iubire că mi se părea ură. Sentimentele mele pentru ea nu s-au schimbat niciodată, persistă şi astăzi, încerc să mă feresc de ea cât mai mult şi dacă e nevoie, mă ascund sub pat.

Şi chiar şi aşa, tot te visez noaptea.

6 comentarii:

  1. Mi-a plăcut matematica. Totul avea o logică, totul avea o demonstrație rațională, totul ieșea la verificări.
    Dar acum 2-1=0 și nu înțeleg de ce.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da...vezi ce mi s-a intamplat azi: am facut un test aptitudinal si-mi iese ca fug ca dracu de tamaie de mathe in conditiile in care eram super-buna in tineretile timpurii. Asadar, daca ai un kick pentru BDSM si intelegi ironia sortii ai putea sa te apuci de numarat banii pe vreme de ploaie...

    RăspundețiȘtergere
  3. bff? hai zi ca da. iubita ta a trecut si prin patul meu. si ghici ce, atat de puternic m-a iubit si pe mine.

    RăspundețiȘtergere
  4. now now daca cineva stie cum sa ti-o prezinte te poti intelege destul de bine cu ea :)

    asa numai tu cu ea hmmmm... e dificila de felul ei

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu ii multumesc scarbei aleia de matematica. Daca nu era ea, azi eram studenta mediocra la politehnica si as fi ajuns un inginer si mai mediocru. :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!