joi, 11 noiembrie 2010

Cum l-am găsit eu pe Dumnezeu

Într-o săptămână, în august anul acesta, am trăit, la Londra, o libertate pe care am aşteptat-o încă de când am învăţat că orice portativ începe cu o cheie sol. Am zburat singur, pentru prima oară şi m-am pregătit pentru ceva groaznic, încât turbulenţele experimentate mi-au părut simple. Când am pus piciorul afară, pe pământul ăla nou, m-am gândit că acolo e mai frig ca la noi. M-am simţit mare cât mi-am aşteptat bagajul. Era totul ca în filmul pe care mi-l regizasem. Eu eram un internaţional şi muzica de fundal era minunată.

Când autobuzul care mă ducea într-o gară cu nume de regină imensă a intrat în centrul Londrei, inima mea a început, cred, doar atunci, să bată. Mi s-au înfundat urechile şi am strâns în mâna dreaptă biletul prea scump care a ajutat la facerea mea acolo. Erau oameni pe stradă, totul avea accent britanic şi cerul arăta la fel ca acasă. Mi-am promis atunci că o să merg până mi se rup teneşii.

Şi am mers. Nimic nu mi s-a părut firesc acolo. Era totul înconjurat de norii unor imagini clasice, pline de substanţă, uşor decolorate. M-am întins pe o iarbă, într-un parc, lângă sufocanta clădire a Parlamentului Britanic şi în momentul ăla am plecat din toate hainele pe care le aveam pe mine. Dacă Dumnezeu există, eu L-am simţit acolo, uşor, ca o apă care vede totul. Au trecut minute, poate ore, dar a trebuit să mă îndepărtez 21 de ani ca să îmi dau seama că eu nu ştiu să iubesc în altă limbă.

Am trăit Londra în Limba Română, încadrându-mă într-un peisaj european, naiv, cu ţigări scumpe, cu suflete identice şi cu locuitori mult mai bine îmbrăcaţi. E ultimul meu an de facultate şi ar trebui să mă hotărăsc repede unde o să îmi continui viaţa. Pentru mine, acasă înseamnă mirosul de pe strada Dr. Ioan Cantacuzino din Braşov. Acolo mă simt cu totul în siguranţă. Nu ştiu dacă vreau să plec din România. Eu nu ştiu să mă rog în altă limbă.

17 comentarii:

  1. Uite, Ionut, ce ai scris tu aici ar fi perfect ca editorial in revista! Mi se pare ca ti s-ar potrivi perfect si ai avea si toata libertatea de exprimare (as in lipsita de constrangerile unei recenzii de carte/film/teatru etc.).

    Iar acum, ca sa fiu mai ontopic, mie mi s-a intamplat sa ma simt acasa in Viena si sa mi se para, de fiecare data cand plec de acolo si vin aici, ca imi parasesc inima cu totul si vin intr-un loc plin de straini a caror limba nu o inteleg.

    Iti doresc sa poti cauta in mai multe locuri, poate vei descoperi in alta parte aceeasi siguranta pe care ti-o transmite strada Cantacuzino.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...postul asta e speachless.

    RăspundețiȘtergere
  3. minunat pe strada cantacuzino, ionut. zilele trecute am fost, prin soare de noiembrie. ca in liceu...

    RăspundețiȘtergere
  4. postul asta e un fel de "acasa " pentru cititori ,ca loc familiar:siguranta regasirii unei similaritati : mai exista acum sigur cineva aici in lume care s-a plimbat singur pe o strada de altundeva si s-a gandit la aceleasi lucruri..
    simt nevoia sa te imbratisez de fiecare data pentru emotia pe care mi-o provoci .

    RăspundețiȘtergere
  5. e greu sa spui tot ce vrei in alta limba,sa fii amuzant asa cum esti in limba ta...sa iubesti nu mai zic!e greu sa n-ai cu cine vorbi ca acasa.cateodata mai aud tiganii vorbind romana si mereu incetinesc si pun pe mut muzica din ipod,doar ca sa aud cateva cuvinte in romana (mi-e ciuda cand descopar ca vorbesc in limba lor). altfel,dupa ce depasesti cumva problema dorurilor poti sa ai doua locuri in care sa te simti ca acasa. poti foarte bine sa fii fericit in doua lumi diferite,trebuie doar sa pleci cu inima deschisa

    RăspundețiȘtergere
  6. ionut maxim, te rog sa ne spui un liceu bun din bv la care o putem da pe nepotica noastra, e in clasa a 8a, ea e foarte buna cam la toate. ezitam... suntem doua verisoare care te citim fidel si intrebarea noastra este pe bune.

    RăspundețiȘtergere
  7. :) nu stiu daca sunt eu in masura sa spun care liceu din Brasov e bun sau nu. Eu am terminat Unirea si mi-a placut foarte mult. Am facut Filologie pentru ca mie nu mi-a placut deloc matematica, deci daca nici ei nu ii place matematica, Unirea e locul cel mai potrivit. Exista si profil de Stiinte Sociale si poate invata multe limbi, inclusiv spaniola.
    Bune mai sunt si Saguna si Mesota, dar mai mult pe partea de Real. Mai e si Liceul de Informatica.
    Cam astea sunt din punctul meu de vedere liceele de top din Brasov.
    Cu sufletul, recomand Unirea. :)
    Sper ca am fost de ajutor.

    RăspundețiȘtergere
  8. dumnezeul meu a fost mai demult la metrou. S-a aruncat în fața primului tren care a venit. Pentru că lui i-a plăcut doar cel din bucurești.

    RăspundețiȘtergere
  9. Se pare ca nu ne-am intalnit nici in Londra in august ,nici in fata la Patria.

    RăspundețiȘtergere
  10. ..desi eu numai dupa tine m-am uitat. Si in Londra si in fata la Patria. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. se pare ca nu avem noroc anul asta...sunt foarte obosit ma scurg...

    RăspundețiȘtergere
  12. Stii cum sa iei legatura cu mine. Eu vreau. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Cu timpul stau cel mai prost in viata asta ... mai ales acum ... dar o sa se linisteasca in viitor

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu timpul inveti sa te rogi si in alta limba, daca asta este ceea ce vrei sa faci. Sau poti continua sa te rogi in propriul fel si in propria limba, de ce nu? Oamenii si locurile difera, dar asta iti aduce experienta si te face sa privesti viata din alta perspectiva. Cred ca este bine sa ai ocazia sa pui status quo-ul sub semnul intrebarii.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ionutule, m-ai facut sa plang (nu e nicidecum un repros). Mi-e dor si mie de strada Cantacuzino.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!