joi, 4 noiembrie 2010

Hollywood

Parcurile, miercurea la trei după masa, sunt goale. Ni se rup hainele de pe noi şi ne intră toată ceaţa asta în suflete. Dacă am trăi şi noi într-un film, ne-am întoarce cu încetinitorul pe stradă, pe o muzică dramatică, cu frunze care zboară aiurea şi am avea stele în ochi. Ne-am privi profund şi am exploda în săruturi istorice, învârtite, strânse, ne-ar chema Jonathan şi Susan, Richard şi Pamela, am spune replici memorabile şi am purta haine care peste ani ar deveni icoane. Ne-ar regiza un om cu ochelari, ne-ar spune unde să punem mâna, în ce trenuri să ne urcăm, în ce gări să ne dăm jos, când să râdem şi când să ne mâncăm. Ne-ar aplauda alţii pe covoare lungi şi am avea numai dinţi perfecţi în gură. Sexul ar fi mereu incredibil, cu artificii pe fundal şi ceară încinsă.

E ciudat cum merg oamenii la petreceri şi dansează. În piaţa de lângă bloc e un paznic. El stă acolo toată noaptea, l-am văzut şi acum, se uită în jos, la papuci şi se plimbă. Păzeşte un munte de varză care scade sub ochii lui în fiecare zi. Chiar şi aşa, pe frigul ăsta, muntele, în loc să crească, scade şi paznicul se plimbă. Lumea asta toată merge într-o direcţie, cu tine sau fără mine în ea.

Dacă aş trăi într-un film aş fi bogat şi aş cumpăra toată varza aia. L-aş trimite pe paznic noaptea acasă şi aş da câte o varză la toate femeile care lucrează în staţiile de metrou. Aş locui într-un oraş luminat şi m-ar chema Orlando.

2 comentarii:

Exprima-te!