joi, 16 decembrie 2010

Piua

Toată lumea noastră ar trebui să miroasă a cartofi copţi.

Când eram mici ne jucam, noi copiii.

Când nu mai simţeai că trebuie să joci, tu copilul, aveai dreptul să spui un singur cuvânt: "piua".

Şi când spuneai asta, toţi ceilalţi copii nu mai puteau să se atingă de tine.

Aşa că, iubire, P I U A !

3 comentarii:

  1. Iubirea nu stie de "piua" :) probabil ca n-a fost copil :P

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-ai amintit că am cumpărat vakulovski acum câteva săptămâni şi-am uitat complet. mi-ai amintit de senzaţia aia pe care am avut-o atunci când i-am răsfoit una dintre cărţi. starea aia de "abia aştept să ajung acasă şi să citesc cartea asta". :) tu de la blog să nu iei niciodată pauză. de la iubire, e voie. e necesar. măcar un pic. cât să-ţi prepari o tavă de cartofi la cuptor. apoi intri din nou în joc. ştii că după ce spuneam piua jocul reîncepea la scurt timp. şi ţinea în fiecare zi, de dimineaţă până seara când ne strigau părinţii să intrăm în casă.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!