duminică, 16 ianuarie 2011

Curent electric

Muzica din taxiurile de la trei dimineaţa nu ajută la nimic. Oamenii ăia inerţi care conduc maşini galbene, te duc pe nişte bulevarde scoase din filme, cu dube de poliţie care patrulează şi case păzite de câini mari din care se fac cele mai negre coşmaruri. Sunt lumini, pe stânga şi pe dreapta, lumini şi ploaie, ploaie cu oameni, beţi şi urât îmbrăcaţi, oameni uşori şi uşoare. Eu stau la ultimul etaj, dar mereu aud zgomote de sus, sunt extratereştrii, ştiu sigur, care îşi mută o mobilă numai când eu sunt singur în pat. Îi aud şi le dau dreptate pentru că îşi fac un bine şi se uită în fiecare zi la aceleaşi scaune, dar puse în altă poziţie. Eu vă iubesc pe toţi, dar cât mai diferit şi nici eu nu înţeleg. E aşa un negru mare în faţa mea şi încă nu mi-am dat seama cum să trec prin el sau să îl fac lumină. Ne-am despărţit cumva la Piaţa Romană pentru că mie mi se rupe sufletul încă de atunci. Se rupe în linişte, nu îl aude nimeni, nici când mă pup, nici când îmi întind mâinile, dar el se rupe cu siguranţă. E perioada aia din an şi mă simt aşa ca în romane proaste, clişee urâte şi aş vrea ca toată viaţa mea să nu aibă altceva decât pături vechi şi ceai de mentă ordinar şi ieftin, să se rupă aţa aia de la plic. Până astăzi pe la ora patru eram convins că vodca te face cumva mai bine şi mai simplu, mai bucuros, dar acum, la altă oră patru nu mai cred nici măcar în sticla aia de Absolut. Problema există şi este un fapt de care şi mie îmi este ruşine. Îmi tot apari pe telefon când caut alte nume, îmi apari şi pe Facebook-ul ăsta care mă controlează şi mie îmi este ruşine de mine câteodată. Casa asta nu e casă şi azi noapte au oprit căldura. Nu ştiu cine, dar mi-a fost frig şi toate cifrele alea pe care le plătim lună de lună sunt mult prea mari pentru răul în care trăim. Eu încă mă uit şi caut, ca toţi oamenii care pierd nopţi, încă mă învârt şi sunt încă tânăr, nu mă plâng. S-au întors extratereştrii, îi simt aşa aproape, cred că acum mută televizoare şi bat cuie, pentru că altfel nu îmi explic. E luna ianuarie şi plouă şi poate mi-am dat seama că oraşul ăsta consumă prea mult curent electric. Nu merităm atâta consum. E inutil. Stinge dracu lumina.

Un comentariu:

  1. "Nu ştiu cine, dar mi-a fost frig şi toate cifrele alea pe care le plătim lună de lună sunt mult prea mari pentru răul în care trăim." Am selectat-o pentru ca ti-e specifica exprimarea asta care imi place atat de mult. Am de lucru, ar trebui sa nu fac nici macar o pauza de un minut, dar ma opresc aici mai multe minute, cu ceai negru, si-mi incep dimineata impreuna cu alti oameni care habar n-au de zilele si noptile unui student la comunicare.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!