luni, 4 aprilie 2011

Vis-a-vis, sub un pom

Erau vis-a-vis cum mergeam eu pe stradă, un domn şi o doamnă. El citea un ziar mare, ea se uita mult în sus şi eu mă miram, căci era noapte. Aproape că era să intru într-un gard, negru şi de metal, când brusc, mi-am dat seama. Un domn şi o doamnă, pe la ora nouă seara, pe o străduţă dintr-un Bucureşti, stăteau, el citind un ziar, ea uitându-se în sus, sub un pom. Era un pom cum cred eu că sunt pomii în Japonia. Era înalt şi des, avea flori, multe şi roz. M-aş fi dus şi eu acolo, lângă ei, sub pom, să văd cum e, dar mi-a fost frică să nu le stric începutul ăsta de primăvară. Mi-am făcut şi eu unul, un început, un pic mai încolo, nu foarte departe de un domn care citea un ziar şi o doamnă care se uita în sus, sub un alt pom, poate nu aşa înalt şi des ca primul, dar cu multe flori roz care, nici nu ştiu cum să zic asta, dar striveau tot cartierul ăsta plin de blocuri cu un parfum care eu ştiam că există numai în alte lumi, ale oamenilor, din interior. Nu l-aş mai recunoaşte, probabil că nici nu mai există, dar începutul ăla pe care mi l-am ales plutea într-o vrajă. Eu am plecat, dar undeva mai încolo, vis-a-vis, un domn şi o doamnă, stăteau, el citind un ziar, ea uitându-se în sus, sub un pom.

Un comentariu:

Exprima-te!