duminică, 5 iunie 2011

Un weekend cât o întreagă realitate

... am ieşit un pic şi pe străzi, pe la concerte şi petreceri, pe la filme şi prin parcuri, dar orele alea pe care le-am furat pe o canapea au fost ca nişte planuri pe care ţi le faci pentru toată vara, nerăbdătoare şi pline de ireal, secrete, ca înjurăturile pe care le spui în gând când te stropesc maşinile în zilele cu ploaie, la trecerea de pietoni. Am deschis ochii prin somn azi-noapte, puţin de tot, la un peisaj cum nu se poate mai frumos, cu nişte aşternuturi, încă o pernă, doi alţi ochi, o gură şi un nas, toate adormite, cu o mână întinsă spre mine, şi am ştiut că asta e de fapt realitatea momentană. Mi-am întrerupt visul, somnul şi liniştea de multe ori, doar ca să mă mai trezesc în ipostaza asta care îmi convine foarte tare. E aşa de bine că abia aştept să adorm doar ca să îmi revin cât mai multe dimineţi cu tot entuziasmul ăsta în faţă. Am săpat tot golul şi acum e cazul să mai umpli din el.

2 comentarii:

Exprima-te!