marți, 16 august 2011

Om mare

Știu că eu mă simt așa cumva defect, dar am vorbit astăzi la un telefon cu un prieten care mi-a spus că sunt într-o zonă bună, adică astrele sunt cumva aliniate să mă simt eu bine și să îmi iasă lucruri. Până să îmi spună cineva printr-un aparat chestia asta eu nu mi-am dat seama că poate are dreptate. Și acolo, în pragul unei guri de metrou călcată și mâncată zilnic de atâția oameni îmbrăcați frumos, în gri, am trăit un fel de mini revelație superficială, caracteristică numai indivizilor din secolul nostru. Și-a bătut vântul dintr-o dată, a răvășit ambalaje și tot felul de păr, cred, dar nu sunt sigur, că a ridicat și câteva fuste, și mi-a trântit în față un curs al ultimelor câteva luni așa dezbrăcate cum sunt doar femeile în revistele deocheate de prin anii 80. Le-am văzut clar, aliniate, ca la școală, aproape în ordine alfabetică, cu litere mari, scrise totuși cu negru, dar pline de sevă, cum sunt roșiile prin unele piețe. Era o listă din aia cu obiective, că totuși să le zic visuri ar fi cam îndoielnic, pe care le tai când le atingi și le simți și te dor și vrei să te culci cu ele în cele mai senzuale moduri. Și m-am bucurat, că oameni suntem până la urmă, am mulțumit, nu știu cui, am strâns din ochi să înțeleg mai bine, m-am gândit la cine mă întorc nu neapărat acasă, dar prin case, am mai strâns o dată tare din gene și din degete și din inimă și din rinichi, m-am gândit la vremea de mâine, m-am întors spre soare și i-am spus că dimineața e bun, mai puțin la prânz. Cred că am pierdut multe în ultimele luni, dar poate că le câștig prin alte părți și astăzi am știut că măcar două minute am fost un pic om mare.

2 comentarii:

  1. :) te iubesc foarte si mi-e tare, tare, tare dor de tine

    RăspundețiȘtergere
  2. și mie mi-e dor de bucătăria noastră și de weekendurile în care făceam lucruri. abia aștept să ne vedem.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!