duminică, 4 septembrie 2011

În septembrie pe plajă

Mi-ar plăcea foarte tare să rămânem lângă o mare într-un septembrie călduț, pe o coastă cu frunze încă nu galbene, dar nici verzi. Cu buzele roșii de la prea multă sare și vodkă băută cu sticla, dezbrăcați și transpirați, la o masă de lemn cu patru picioare și două scaune. Ascunși cumva de lume, dar atât de conectați la ea, să coborâm pe niște scări de piatră, vechi și umblate, spre nisipul care ne cunoaște și ne primește și ne ține povestea pentru el și pentru furnicile care îi bat firele de la un capăt la altul în fiecare zi. Soarele să nu ne ardă, doar să ne țină de urât când ne plictisim ușor pentru o oră, două, unul de altul, de vocile noastre și de muzica pe care o fredonăm din când în când amândoi, fals. Să ne trezim devreme, să facem cafea, o zi tu, o zi eu, o zi tu, o zi eu.

6 comentarii:

  1. Frumos! Ce bine-ar fi sa putem trai asa la nesfarsit... Textul tau nu face decat sa adanceasca amareala serii de duminica (sigh).

    RăspundețiȘtergere
  2. @simonikool: da, e foarte frumos la mare și în septembrie. :)
    @the lamb: ce bine că mai crede cineva că duminicile nu sunt tocmai frumoase când sunt urmate de ziua de luni...

    RăspundețiȘtergere
  3. if tonight you go where people go to dance alone, we shall have a beer.

    RăspundețiȘtergere
  4. your loneliness...is in the air here

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!