vineri, 27 ianuarie 2012

Intre avioane

Dragă,

Vorba aia, ger de crapă pietrele, dar eu tot îmi fac timp și spațiu să ies un pic p-afară, să văd niște oameni, niște dans și cred că niște vodkă. Am tot tras de mine și de minte și de alții să îți povestesc istoria excursiei, mai bine zis vacanței, pe care am făcut-o și pe care am avut-o undeva la un capăt de lume, pe la începutul anului și lunii și perioadei astea bune în care tot sper că mă aflu. O să iau totul pe momente, nu cred că neapărat într-o manieră cronologică obișnuită, mai degrabă cum îmi sare (din buzunare). Patru ore par destul de lungi, dar sunt cam scurte când ești între avioane, în expresia asta dulce și ușor chinuitoare, în aeroport de oraș lăudat, pe care nu l-ai văzut, dar pe care vrei să îl găsești, cu soarele văzut ieșind în emisfera asta, de după planetă, doar acum câteva ore, din avion. Am fugit totuși, cu trenul, că mergea doar jumate de ceas, cadran și oră, până în centru, cu un bilet cam scump, dar satisfăcător. Amsterdamul, așa, la ora aia, pe la 8 dimineața, era ud și cuminte, cu niște case lungi, pe apă, ușor într-o parte, lăsate una pe alta, probabil de oboseală, după atâția ani și oameni. Cu grilaje trase, magazine pline de brânză și cașcaval, aproape că am alergat până în prima mare piață pe care am văzut-o, aproape dezbrăcată și ușor rușinată, nemachiată și poate încercănată, am băut o cafea, cu lapte și zahăr și scorțișoară, m-am uitat pe sus și pe jos, m-am bucurat și-am pornit spre gara aia cam murdară, în așteptarea trenului ăla, să facă o cale întoarsă. Nici nu știu ce să îți arăt sau să-ți zic despre asta, despre tot locul ăla, poate poza asta, făcută cu mâinile mele lipsite de talent și cu aparatul meu vechi și robust, dar cu ecran digital. Mi s-a părut mic, desenat strașnic și perfect pentru un început de vacanță, într-o dimineață tipică, dar îndestulătoare. O oră foarte devreme cred că a fost bună de stârnit poftă și dorință de întoarcere. Amsterdam a fost un nod bun care a legat aeroportul din București cu aeroportul din țara care e mai portocalie decât îi spune numele. Dar o să îți povestesc altă dată despre asta, acum parcă mi se împleticesc degetele și limba, mi se pare că nu mă lasă să îți spun totul cum vreau, și nu vreau să stric nimic din tot ce a fost, vreau sa le las așa cum le-am simțit.

Cu drag.


Un comentariu:

  1. from wonderland, ai scris minunat. nici ca nu se putea ora mai buna pentru asta.

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!