duminică, 8 ianuarie 2012

Pestele-penis

Dragă,

Mi-am pierdut câteva ore astăzi prin oraş, singur, cum îmi place, dar cum o fac tot mai rar în ultima vreme, şi m-am uitat pe sus, pe faţadele blocurilor, intenţionat, să văd ce afişe mari a mai dârâmat recenta furtună mediatizată şi bine meritată. Am ajuns, bineînţeles, prin librării să mă uit prin cărţi, să citesc fragmente şi să văd cum se mai încalţă lumea. Eram printre nişte rafturi, aproape de teatrul mare, plin de schele şi cârpe, o parte căzute la furtună, şi răsfoiam o carte de dimensiuni potrivite, străină, cu poze, care arăta ciudăţenile culinare ale popoarelor de pe planeta asta, a noastră. Printre viermi, ochi de capră, burtă şi faţă de porc (asta ar putea să îmi sune cunoscut, ce bine parcă totuşi că rămân şi pentru mine o ciudăţenie) era o poză şi o pagină cu mulţi peşti-penis, care chiar aşa arată, nu ştiam de ei, şi modul în care nu-ştiu-ce-popor, din nu-ştiu-ce-zonă îi consumă cu plăcere şi cu bucurie. Am zâmbit, desigur, m-am gândit la prostii, câteva secunde, până când, de după nu-ştiu-ce-raft a ieşit o nu-ştiu-ce-doamnă care răsfoia şi ea nu-ştiu-ce-carte şi nici nu se uita la mine, dar mi s-a făcut aşa de ruşine că eu mă uitam la o nu-ştiu-ce-aproape-pornografie că am închis rapid volumul, l-am ascuns sub alte cărţi pe raft şi m-am dus la secţiunea "biserică" să mă smeresc. Nu mi-a reuşit, primul titlu pe care mi-au căzut ochii vorbea despre sex şi creştinism, dar măcar am încercat. Mi-e ruşine de oameni, mai ales de străini, care nu mă cunosc, dar îşi fac impresii despre mine, mai ales în metrou, la coada de la supermarket sau la bilete la film, unde numai gândul că aş putea ajunge acolo, în faţă, la ghişeu, să descopăr că nu îmi ajung banii, să ţin oamenii din spatele meu din vieţile lor, cu erorile mele, numai gândul ăsta mă face roşu ca bucata aia de măr otrăvită din care a muşcat nu-ştiu-ce-prinţesă albă din copilăria noastră.

Te pup şi-aşa.



2 comentarii:

  1. am zis că poate vin aici şi miroase-a zăpadă şi-a bucureşti şi-a etaj şi apartament plin de amintiri, mereu e aşa aici, iar acum, mai ales acum că ninge, am zis că o să găsesc ce lipsea din real. deci?

    RăspundețiȘtergere
  2. gata, gata! am fost putin ocupat zilele astea si plecat si tot asa. dar ma pun pe treaba, am muuulte lucruri de povestit. si mie imi e dor de blog. :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!