joi, 15 martie 2012

Acolo in sus

În liniște, aproape deplină, în întuneric, aproape discret, iată cum stau, poate forțat sau ne, și ascult, mă minunez, mai renunț sau mă apuc, mă mai bucur, mai puțin, dar răzbat, printre tarabe și resturi, printre promisiuni, tramvaie numite dorință, copaci verzi-singulari, îmi duc palma la frunte, mijesc ochii, privesc încolo, câteodată și încoace, văd esențialul, pe care sunt sigur că doar puțini ca mine îl văd, și văd și roșu, mai ales albastru, cu detalii cu tot, cu borduri și desene simple, complicate totuși în accepțiunea generală, cu nume frumoase, răsunătoare până departe, în mine sau în noi, de tine și de noi, de noi doi amândoi, mă uit în sus, și noaptea și ziua, și iarna și vara, sau primăvara, pentru că știu că acolo, în sus, mi se arată și ni se, tot ce a fost și o să fie, printre noi, în doar câteva forme și culori, atât de importante, sufocante, vibrante și riscante.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!