marți, 10 aprilie 2012

Cand eram mai tineri


Mergeam astăzi, că așa încep toate, pe stradă, și m-am simțit pe neașteptat cumva ușor, de parcă nu aveam dinți în gură, și era bine, dădeam cu limba pe ei, îi știam acolo, dar parcă nu îi mai aveam și eram mai eliberat, mai dezbrăcat și poate mai înțelept. Nu m-a ținut mult, s-a dus totul repede acolo de unde a plecat și-am revenit pe asfaltul bine cunoscut, cu picioarele și cu dinții, nu pe asfalt, în gură. Toată această imponderabilitate a fost bineînțeles un motiv de bucurie, mică, dar intensă, tot mai străină, care vine rar, își alege clipele cu grijă, nesimțită aproape, dar la care mă gândesc în fiecare dimineață la duș. Nu știu dacă ți-am spus, dar sigur m-ai văzut, că am fost trei zile și doar două nopți, într-o cetate veche și frumoasă ca un cântec de adormit Mițura. Nu-mi place deloc să zbor cu avionul, dar ce să fac, mă compromit pentru lucrurile pe care le simt în aeroporturi și când mă mai uit pe geamul ăla mic, deasupra vreunei minuni pitice. Cel mai frică îmi e când decolează, dar aproape deloc când aterizează, atunci îmi bate inima de liniște, nu de teamă, de nerăbdare și curiozitate. Am ajuns astfel pe tărâmuri străine, din nou, primăvara, că nici când nu e mai bine, mi-am dat seama de asta mai de mult, chiar când eram mai mic, cred că știi deja, și m-am plimbat ca niciodată, până m-au durut tălpile și degetele și tot ce vrei tu. Nu îmi pare rău deloc, desigur, am văzut cele mai frumoase lucruri, aranjate migălos, artistic, fidel, cu cea mai mare grijă pentru noi turiştii şi poate mai puţin pentru ei, locuitorii. Mi s-a părut cam aglomerat şi în altă viaţă poate, o să mă duc la Roma când o să fie singură, să stăm doar eu cu ea, de mână, cu ochii în sus, să îmi povestească şi să îi povestesc cum ne-am petrecut trei zile şi doar două nopţi împreună, mai de mult, când eram mai tineri.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!