miercuri, 25 aprilie 2012

(paranteza)

Iar m-am trezit cu doruri sfâșietoare într-o dimineață, de casă, că eram acolo și mă uitam pe geam și îmi vedeam școala verde și moale și nu erau decizii de luat sau minți de înțeles. Și m-a ținut câteva minute, de m-am abținut să nu mai zic la nimeni, să nu împărtășesc, ca să îmi rămână mie tot așa, egoist. Ah, ah, ah.



Un comentariu:

Exprima-te!