luni, 1 octombrie 2012

Al tau, mereu.

 Dragă,

Am văzut la metrou, dimineaţa, cu puţin înainte de ora 9, când încep atâtea lucruri insesizabile, două arătări, făpturi, nimerite în acelasi vagon, una cu alta şi împreună ele două cu mine, cum se mai nimeresc câte trei biscuiţi în loc de doi, într-un pachet oarecare, cumpărat de un oarecare. Două făpturi, îţi spuneam, grozave, brunete, care păstrau o distanţă considerabilă una de alta, şi care emanau aşa, un parfum înţeles doar de ele, care le-a făcut până la urmă să se regăsească, să se recunoască şi să danseze un tangou acolo, între vagoane, la ora aia posibilă doar câteodată, doar o dată într-o lună albastră, cum spun englezii aşa de frumos şi de simplu. Una avea o rochie lungă, până la podea, cu maşinuţe albastre, discrete, imprimate pe burtă, şi părul scurt, franţuzesc, mişcări greoaie, dar legate într-o muzică surdă, iar cealaltă, cealaltă avea părul lung, o rochie până la genunchi, plină de căpşuni coapate, pe piept şi între, gustoase, numai bune de muşcat şi înţeles. Era atâta durere şi atâta fericire între femeile astea cum mai e doar pe lângă plopii fără soţ, pe unde adesea am trecut cu toţii, tot dimineaţa, înainte de 9, când încep atâtea lucruri.

Am fost pe malul Senei, m-am gândit la tine, la cum arătai tu oare când ai ajuns prima dată acolo, tânără, franţuzoaică, frumoasă, pe la buchinişti, răsfoind vreun Baudelaire vechi şi îngălbenit, dacă oare a plouat şi atunci şi dacă ai avut umbrelă sau te-ai lăsat aşa, în voia zilelor, a treptelor şi a pieţelor, dacă ai probat rochii prin magazine mici sau le-ai cumpărat direct, convinsă că o să îţi vină ca o mănuşă desenată şi uitată pe mâna ta. Când mergeam spre metrou, într-una din seri, din direcţia opusă, spre minunatul turn, venea o americancă bătrână, într-o cârjă, care atunci când a ieşit dintre case, s-a uitat în sus şi-a văzut aşa de aproape de ea minunea, s-a oprit şi-a scos cel mai lung şi sincer oau din lume, şi m-am întrebat dacă şi pe tine te-a impresionat aşa de puternic locul acela, cum m-a impresionat pe mine şi pe o americancă bătrână, în cârje, Parisul.

Al tău, mereu.

2 comentarii:

Exprima-te!