miercuri, 12 decembrie 2012

Taie-l mama, incet

Mi s-a făcut ruşine în metrou, din nou, când încercam să mă ţin cu o mână de tavan, ca să fac faţă mişcărilor bruşte, şi mi-am dat seama că nu am unghiile tăiate cum trebuie, nu sunt frumos rotunjite, sunt crescute mai mult decât se cuvine. M-am înroşit, firesc, mi-am băgat capul în fular şi am încercat să îmi ţin echilibrul aşa, fără să mă sprijin de nimic. Am sperat că nu a observat nimeni micul meu moment ruşinos şi am ridicat capul, m-am uitat în jur, şi am ştiut că cine mă vede atunci pentru prima dată, o să mă cunoască aşa, roşu. A venit iarna când treceam pe lângă o cofetărie care are mereu în geam, bineînţeles, un anunţ de angajare cofetar cu experienţă, şi o singură masă ocupată, de o mamă tânără şi de fiul ei mic, îmbracat în galben. M-am oprit să mă uit la ei, că erau frumoşi, ca viţelul la poarta nouă şi numai atunci mi-am dat seama că viţelul se uită la poarta nouă doar pentru că nu recunoaşte poarta veche. Erau frumoşi şi doar el mânca un cremşnit pe care şi-l tăia elegant, în bucăţi mici, cum probabil îi spunea ea, rar, cât să audă numai el, cu doar câteva cuvinte, taie-l mamă mic, cu furculiţa asta mare, aşa mic, să nu îţi fie greu când vrei să îl înghiţi.Taie-l mamă, că mai bine tăiat decât aşa întreg, mai bine împărţit între mai multe decât aşa singur, taie-l mamă, încet, că iarna abia a venit şi avem tot timpul din lume.

2 comentarii:

Exprima-te!