joi, 3 ianuarie 2013

Pana le-o salva cineva

Zilele astea mi-s tare dragi casele din București rămase singure și în picioare, între istoria asta urâtă și viitorul lor șubred. Tare dragi mi-s, așa dragi că le vorbesc și-mi fac cruce când trec pe lângă ele, să le mai țină cine le-o ține, nu știu cât, da' să le mai țină o bucată de timp până când poate le-o salva cineva, de undeva, din mizerie.

"Orașul avea o singură casă
casa avea o singură încăpere
încăperea avea un singur perete
peretele avea un singur ceas
ceasul avea o singură limbă

în tot acest timp copiii
creșteau și puneau o singură întrebare
pe când adulții nedumeriți și superbi
scădeau scădeau surâzând"

Gellu Naum - "Crusta"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!