joi, 24 ianuarie 2013

Te iubesc, Tamara

Mi-am tot început diminețile cu Gellu și Zenobia, pe care îi iubesc nespus, și parcă a venit așa, vreo două zile, primăvara. În pauza de masă mă duc mereu la mega image să îmi cumpăr diverse, dar mai mult ca să mă plimb până acolo, ca să mai ies și eu. Mă mai opresc la raionul cu pește și mă uit la macroul afumat întreg, de i se văd modelele pe spate, prins în vid, și mi se face milă și de el, și de fructele de mare și un pic de noi. Mă amuză nespus angajații de acolo, care vorbesc mereu urât de clienți, de față cu clienți, dar în șoaptă, ca să nu îi audă nimeni. Eu mă fac că nu reușesc să desfac o pungă sau admir ridicol niște portocale, ca să trag cu urechea, să aud și să râd. Îmi place în mod deosebit de o doamnă de la casă, cochetă, care îmi aduce aminte de o prietenă de a bunicii, Tamara. Tamara e mereu aranjată și are cumva un aer de superioritate față de celălalte fete de la casă, cum îi place să le alinte. E delicată când trece produsele peste scanner, dar sunt sigur că undeva, cândva, conduce o gospodărie cu mână de fier. Te iubesc, Tamara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!