marți, 21 mai 2013

Nişte blugi modeşti


“Trebuie să îmi cumpăr o foarfecă” s-a gândit Dan Kurt în timp ce încerca să rupă cu mâna sfoara care lega noua lui pereche de blugi de eticheta lor. I-a cumpărat cu banii pe care i-a moştenit de la o mătuşă, bani care au ajuns la el după şase ani de la moartea acesteia, bani puţini şi vechi, pe care nu a vrut să-i irosească pe nimicuri, ci să-şi cumpere un cadou aşa cum i-ar fi cumpărat mătuşa lui. A ales o pereche de blugi dintr-un magazin oarecare, spălăciţi, care îi vin fix, nici prea largi, nici prea strâmţi, o pereche de blugi ieftină,  care nu iese cu nimic în evidenţă, aşa cum nici mătuşa lui nu a ieşit vreodată. „Nişte blugi modeşti” şi-a spus Dan Kurt cu voce tare când se admira în oglinda din holul micului apartament în care locuieşte. O tristeţe profundă l-a cuprins cât rostea aceste cuvinte, o tristeţe pe care a mai simţit-o, pe care o cunoaşte, dar pe care nu vrea să şi-o explice în niciun fel. Dan Kurt acceptă lucrurile, oamenii şi sentimentele aşa cum vin, fără să le pună întrebări. În seara aceea a adormit pe jos, pe hol, cu spatele lipit de oglindă, îmbrăcat cu blugii cei noi şi a visat-o pe mătuşa lui care era nemulţumită de alegerea pe care a făcut-o: „Puteai să găseşti unii mai frumoşi.”. S-a trezit complet amorţit şi a făcut eforturi mari ca să se ridice. S-a privit din nou în oglindă, şi-a cerut iertare mătuşii, şi-a dat jos blugii şi nu i-a mai purtat niciodată.

3 comentarii:

  1. and so my heart broke a little bit more.. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Of ionut, citesc cu atata drag ce scrii dar raman frustrata ca e prea putin

    RăspundețiȘtergere
  3. da...si eu te am asa undeva in inima, desi probabil intalnindu-ne pe strada nici nu m-ai saluta:))...Esti minunat! :)

    RăspundețiȘtergere

Exprima-te!