joi, 22 august 2013

Vise

Am visat un cutremur mare de tot, pe care l-am simțit într-o grădină de mahala plasată cumva în centrul unor clădiri înalte, de sticlă, care se prăbușeau fărâmă cu fărâmă, om cu om, în jurul meu. Îmi amintesc frica pe care am simțit-o, groaza ca hârtoapa verde în care mă aflam s-ar putea umple de bucăți mari de ciment sau de corpuri inerte, care au fost cândva și tinere și bătrâne, și fericite și mizerabile. Am privit așa cum cade totul în jurul meu, dar nu mai știu daca m-am sfârșit și eu acolo. Câteva nopți mai târziu, într-un somn chinuit cred că de luna asta plină, m-am găsit pe pervazul unei case vechi, de două etaje, de unde am privit o vreme dinamica unei străzi care nu-mi părea deloc familiară. Din când în când câte o față cunoscută se oprea, se uita în sus și-mi făcea cu mâna ca și cum locul meu era acolo, pe un pervaz îngust, ghemuit și îmbrăcat într-o pijama veche.

Ăsta e un cap din Cracovia, unde mi-am petrecut câteva zile în august.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!