duminică, 23 februarie 2014

La răscruce de vânturi

Valeria Gantz s-a trezit în jurul orei 3:15 dimineața din cauza lui Kate Bush, a cărei melodie, Wuthering Heights, se auzea în toate cele 3 camere ale casei în care locuia.

Trezirea nu a fost bruscă, versurile englezoaicei i s-au strecurat prima dată în vis, cum se mai îmbină câteodată realitatea cu irealitatea, mai ales când adormi într-un tren, cu gura deschisă. Tot printre dinți i-a intrat realitatea și Valeriei în vis, căci ea doarme cu gura deschisă mereu, nu numai în trenuri. Cuvânt cu cuvânt, notă cu notă, Kate Bush i-a invadat irealitatea, construită în momentul acela din străzi infinite, din oameni necunoscuți și un sentiment de nesiguranță. Valeriei îi e frică de nesfârșit și când doarme, dar și când e trează.

În primele momente după ce a deschis ochii, a încercat să scuture muzica odată cu somnul, însă nu a reușit. A așteptat să se termine, dar nici asta nu s-a întâmplat, chitara electrică de la final nu se oprea, doar se transforma în pianul de la început. De trei ori a ascultat-o și doar apoi s-a dat jos din pat.

Cunoștea melodia bine, dansase de multe ori pe ritmurile ei la revelioanele și petrecerile pe care le dădea în tinerețe în casa în care doarme și acum. Toate camerele deveneau ring de dans, perdelele se îmbibau cu fum, covoarele se pătau cu vin și bere, dopurile șampaniei spărgeau abajururile lustrelor. 


Wuthering Heights era melodia Valeriei, a gazdei care tolera sub acoperișul ei oameni bine îmbrăcați, dar tulburați de alcool și ocazionalele droguri. Când boxele dădeau drumul primelor note, Valeria renunța la orice făcea în momentul respectiv, întrerupea conversații și povești, se ducea în mijlocul sufrageriei, invitații îi făceau loc, iar ea dansa ca și cum era ultimul lucru pe care îl va face înainte să cadă lată pe covor și să se dizolve în firele lui. Toată lumea care a trecut vreodată pe la vreo petrecere a ei îi cunoștea momentul, îl privea, îl aplauda și-l uda cu băutură. Valeria era cea mai frumoasă femeie din casa și voia să se asigure că toată lumea știe asta.

Primul lucru pe care l-a făcut după ce a coborât din pat a fost să verifice dacă melodia vine de la radioul din bucătărie. Aparatul e acum singura sursă de muzica din casa. Era oprit, iar vocea pițigăiată a englezoaicei părea că vine mereu din camera de alături. A verificat toate încăperile, a aprins toate luminile, a deschis sertare, le-a răscolit în căutarea sursei, a ieșit în grădina, a vrut să iasă în stradă, dar nu a găsit nicăieri cheia de la poartă. Kate Bush nu se oprea. Muzica nu se auzea tare, așa că s-a gândit că vecinii ei nu s-au trezit din cauza ei. A hotărât să se culce la loc, în speranța că cel care-i face gluma asta proastă să se plictisească. Era victima unei farse, așa credea, și nu avea sens să facă o scenă. S-a gândit să o sune pe sora ei, dar sigur o să-i spună că e nebună. Nu, s-a agitat suficient, mai bine se culcă, iar muzica se va opri de la sine. Nici Kate Bush nu e neobosita.

S-a pus în pat, s-a învârtit pe toate părțile, dar degeaba. Nu mai putea să doarmă, dar nici nu voia să cedeze. Trebuia să reziste, și exista un singur mod prin care putea face asta. Valeria Gontz s-a dat din nou jos din pat, și-a deschis șifonierul, a ales singura rochie elegantă pe care o mai avea, a pus-o pe ea, s-a machiat, s-a dus în mijlocul sufrageriei, iar când primele note din Wuthering Heights s-au auzit pentru a miia oară în casa ei, a început să danseze și nu s-a mai oprit niciodată.



3 comentarii:

Exprima-te!