sâmbătă, 12 septembrie 2015

De la Astana la Tașkent

Am visat că m-am fotografiat într-o baltă de pe stradă, aveam la gât un aparat din piele, nu știu ce model, nu știu ce an, nici măcar în ce oraș, cred că eram totuși pe planeta asta, nu mai ploua, dar stătea să din nou. Numele străzii îmi era cunoscut, așa îl chema și pe bunicului meu, îl vedeam în reflexia din baltă pe o placă albastră. Deasupra, pe cerul tulbure, trecea avionul care mergea la Tașkent, plecase din Astana, și în el era o femeie cu părul creț, cu ochii acoperiți de o pereche de ochelari cu rame în formă de margaretă. Se uita pe geam, la mine, nu mă cunoștea. Avionul era vechi, călătorii aveau cu ei păsări domestice, rațe și gâște care se plimbau libere pe culoar. Eram sigură că o să mor, șandramaua aia de avion tremura din toți rărunchii, mă uitam pe geam la munți, iar apoi la bărbatul de lângă mine, îl strângeam de mână și râdeam, mi se vedeau gingiile ca de fiecare dată când râdeam, râdeam ca o apucată și el râdea cu mine. Știam amândoi că nu o să murim, dar o tot repetam, o să murim aici printre rațe și gâște uzbekistane, uite-te și tu Gheorghe ce departe am ajuns noi doi, doi țărani împinși de istorie și de dragoste, până la urmă. Nu am murit atunci, dar ne-am distrat, Doamne cât am râs de ceilalți pasageri, aia era viața lor, făceau naveta cu toate păsările alea printre ei, într-un avion în anul 1970. Noi eram în vacanță, încă văd Tașkentul cum s-a deschis sub picioarele noastre când am aterizat, cum toate cupolele lui m-au doborât, cum mi s-au înmuita genunchii, cum m-ai prins când am căzut și nu m-ai lăsat să mă zdrobesc de ciment. M-am visat fotografiat într-o baltă, pe deasupra trecea un avion, îmi doream să fiu la bord.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!