luni, 7 septembrie 2015

Stele

E o dungă roz pe cer, apune soarele, nu îmi e foarte clar în ce zi din septembrie suntem, dar nu-mi pasă, norii arată ca o plapumă văzuți din avionul tarom care zboară de la amsterdam la bucurești. Azi dimineață m-am învârtit cam o oră în librăria americană, am întors pe spate cam toate cărțile care mi s-au părut interesante, costau peste 25 de euro, prea mult, mai ales în ultima zi de vacanță, ce bine totuși că am dat peste standul de chilipiruri de la secțiunea fiction, acolo totul era sub 20 de euro. Pe unele le aveam deja, unele erau de căcat, m-am surprins având acest gând, m-am răzgândit când am văzut o femeie răsfoind un volum de romance, cine sunt eu să-i spun că îi place literatura de căcat, ia mai bine să nu mă mai gândesc la așa ceva. Ironia face că am ales să îmi cumpăr o colecție de povestiri pentru că avea coperta frumoasă, o ilustrație realistă a unor animale, o căprioară pe spatele căreia stă un purcel, un ogar pe spatele căruia stă o bibilică și o cană de ceai etc, ar trebui să o vedeți. Bine, mi-a plăcut și titlul, galeria mamiferelor mici. A costat 13 euro și când am deschis-o în aeroport am găsit printre paginile ei un semn de carte pe care e citatul meu preferat din lume, ăla cu suntem toți în canal, dar unii dintre noi se uită la stele. Ce coincidență drăguță, sigur ar putea să o consemneze cineva undeva, dintre paginile cărții cumpărate acum cine mai știe câți ani din amsterdam, ionuț scoase o hârtie albastră, un semn, o profeție, suntem toți în canal, dar unii dintre noi se uită la stele, cuvintele lui Oscar Wilde pe care le uitase, dar care s-au întors în sfârșit la el. Mi-au plăcut casele înclinate din Amsterdam, mi-ar fi plăcut să intru într-una, să văd dacă oamenii de acolo duc o viață înclinată cu totul, dacă înclinatul lor e normalul meu, sigur e. Un copil blond de tot m-a fixat cu privirea într-un tren, măi extraterestrule ne-am zis unul altuia, cum existăm noi acum unul lângă altul și gândim același lucru, vorbim așa în sincron, cum eu aș putea să fiu tu, tu ai putea să fiu eu să fiu femeia aia grasă și dupaia să fiu taică-tu, dar eu sunt tot eu. Măi extraterestrule măi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Exprima-te!